OSHO - Trupul muritor si lumina spiritului

"Omul e complet singur, e în întuneric. E lipsit de sprijin; se simte în 

nesiguranţă şi temător. Singurătatea aceasta este neliniştea lui.

Calea prin care se poate scăpa de această frică o reprezintă religia. Religia e în esenţă procesul prin care devii neînfricat. Dar religiile – „religii doar cu numele“ – se tem foarte tare de neînfricare.

 

Existenţa lor depinde de existenţa fricii în inimile oamenilor. Frica în sine este însăşi hrana lor, sângele care le menţine în viaţă. Un climat al neînfricării ar fi începutul sfârşitului existenţei lor.

Frica omului a fost exploatată enorm. Religiile n-au ratat nici o oportunitate de a o exploata; au exploatat-o cu vârf şi îndesat. Numai cu sprijinul fricii pot exista fiinţe supranaturale şi numai cu sprijinul fricii pot exista zeii religiilor. 

Superstiţiile şi creaturile supranaturale înspăimântătoare doar i-au ameninţat pe oameni – dar aceasta a fost o joacă de copii şi nimic mai mult. Însă un „Dumnezeu“ care se bazează pe frică a omorât de-a dreptul omul; jocul acesta a fost foarte costisitor.

Viaţa s-a încurcat în iţele fricii. Cum poate exista beatitudine când nu există decât frică şi iarăşi frică? Cum poate exista iubire? Cum poate exista pace? 

Cum poate exista adevăr? Beatitudinea este rezultatul neînfricării. 

Frica e moarte; neînfricarea e viaţă veşnică.

E de înţeles faptul că superstiţiile se hrănesc din fricile noastre, dar faptul că Dumnezeu trăieşte şi el tot pe seama fricilor noastre e un lucru complet greşit. Iar dacă Dumnezeu se bazează pe frică, atunci nu e chip ca oamenii să scape din ghearele superstiţiilor acestora.

Eu spun că Dumnezeu, dumnezeirea nu are nimic de-a face cu frica.

E limpede că altcineva exploatează această frică în numele lui Dumnezeu. 

Religia nu e în mâinile oamenilor religioşi. Se spune că ori de câte ori adevărul e descoperit, Satana e primul care vine să pună mâna pe el. 

Oamenii care prezintă religia şi o organizează nu sunt numai împotriva religiei, ci sunt şi unul împotriva celuilalt. Religia a fost întotdeauna în mâinile duşmanilor ei, iar dacă acest lucru nu este conştientizat cât încă mai e timp, viitorul omenirii nu va fi deloc bun.

Religia trebuie salvată nu de oamenii nereligioşi, ci de aşa-zişii oameni religioşi. Şi nu încape îndoială că sarcina aceasta este una mult mai dificilă.

Atâta vreme cât religia e clădită pe frică, ea nu poate fi o religie adevărată. 

Fundamentul dumnezeirii e iubirea; nu are nimic de-a face cu frica. Omul are nevoie de dumnezeul iubirii; nu există nici o altă cale către dumnezeire în afară de calea iubirii. Frica nu e numai greşită, ci e de-a dreptul ucigaşă – căci acolo unde există frică, există ură, şi prin urmare unde există frică, iubirea nu e posibilă.

Religia s-a ridicat pe temelia fricii şi din această cauză templele ei au fost treptat distruse. Templele sunt pentru iubire; temple ale fricii nu pot să existe. Frica nu are temple; ea are numai închisori.

Vă întreb: sunt templele religioase temple sau închisori? Dacă religia are la bază frica, atunci templele vor fi închisori. Dacă religia e clădită pe frică, Dumnezeu însuşi nu poate fi mai mult decât un comandant de închisoare.

Ce este religia? Este ea o frică de păcat, de pedeapsă, de iad? Sau este lăcomie – să faci fapte bune cu gândul la răsplata din rai? Nu. 

Religia nu e nici frică, nici lăcomie. Lăcomia nu e altceva decât o extensie a fricii. 

Religia e neînfricare. 

Religia e eliberarea de toate fricile."

Fragment OSHO - Trupul muritor si lumina spiritului