Furia

Unul dintre cei mai mari maeștri Zen, Lin Chi, obișnuia să povestească:

 „Atunci când eram tănăr, eram foarte fascinat de mersul cu barca. Aveam o bărcuță și mă duceam pe lac, singur. Timp de ore întregi, rămâneam acolo. 

Odată, într-o noapte minunată, stăteam cu ochii închiși, meditând.

O barcă goală a venit plutind și mi-a lovit barca. Ochii îmi erau închiși, așa că m-am gândit: cineva e aici cu barca, și a lovit-o pe a mea! A apărut furia. 

Am deschis ochii și, furios, tocmai voiam să-i spun ceva acelui om, când am realizat că barca alăturată era goală. Atunci, pe cine puteam să-mi vărs furia?! Barca era goală. Plutea, pur și simplu. Deci, nu era nimic de făcut! Nu era nicio posibilitate de a proiecta furia pe barca goală!

Furia era acolo, negăsind nicio cale de ieșire. Am închis ochii și am plutit, pur și simplu, înapoi cu furia, în interior. Am ajuns, în acea noapte tăcută, la cel mai adânc punct în interiorul meu, Și acea barcă goală a devenit Realizarea mea! (Realizarea Sinelui) Acea barcă goală a fost maestrul meu. 

Și acum, dacă cineva vine și mă insultă, râd și spun: barca asta e și ea goală! Închid ochii și merg în interior.”

Cand apare o stare, rămâi centrat! Mergi în interior! Ține minte că tu ești sursa – deci nu te duce spre celălalt, du-te spre sursă!

Când simți ură, nu te duce în exterior! Du-te spre locul din care vine ura. Nu te duce spre persoana către care e îndreptată ura ta, ci către centrul din care vine aceasta. Mergi către centru, du-te în interiorul tău! Folosește-ți ura, sau iubirea, sau furia, sau orice altceva ca pe o călătorie spre centrul ființei tale, o călătorie spre sursă. Mergi către sursă și rămâi centrat acolo! Încearcă! Aceasta este o tehnică foarte, foarte științifică, psihologică.

Cineva te-a insultat – furia izbucnește brusc, ești nervos. Furia curge spre persoana care te-a insultat. Acum vei proiecta toată această furie asupra lui. El nu a făcut nimic. Dacă te-a insultat, ce a făcut? El doar te-a înțepat, i-a ajutat furiei tale să iasă la suprafață – dar furia este a ta. Dacă se duce la Buddha și îl insultă, el nu va capabil să creeze niciun fel de furie în el. Sau dacă se duce la Isus, Isus îi va oferi și celălalt obraz. Sau dacă se duce la Bodhidharma, acesta va izbucni în hohote de râs. Deci, depinde.

Nu celălalt este sursa – sursa e întotdeauna în interiorul tău. Celălalt lovește sursa, dar dacă nu este deloc furie în tine, nu poate ieși afară. Dacă lovești un buddha, numai compasiunea va ieși la iveală, pentru că numai compasiune este acolo. Furia nu va ieși afară, pentru că nu este acolo. 

Dacă arunci o găleată într-un izvor secat, nu iese nimic. Într-un izvor plin de apă, arunci o găleată și apa iese la suprafață, dar apa este din izvor. Găleata doar te ajută să o aduci la suprafață.

Deci cineva care te insultă doar aruncă o găleată în tine și apoi găleata va ieși afară, plină de furie, ură, sau foc, care se găseau în interiorul tău.

Tu ești sursa, ține minte! Tu ești sursa a tot ceea ce continui să proiectezi asupra celorlalți. Și, de fiecare dată când este o stare împotriva cuiva, mergi imediat în interior, du-te către sursa din care acea ură, sau furie provine. Rămâi centrat acolo! Nu te duce spre obiect, sau persoană! Cineva ți-a oferit șansa de a fi conștient de propria ta furie – mulțumește-i imediat și uită de el! Închide ochii, mergi în interior și privește la sursa din care vine acea furie. De unde? 

Du-te în interior, mergi în interior! Vei descoperi sursa acolo, pentru că furia vine din sursa ta!

Noi ne simțim foarte frustrați, dacă nu e nimeni acolo pe care să proiectăm. Atunci continuăm să proiectăm chiar și asupra obiectelor neînsuflețite! Am văzut persoane furioase pe pantofii lor, aruncându-i cu furie. Am văzut persoane furioase, împingând ușa cu furie, aruncându-și furia pe ușă, abuzând de ușă, folosind cuvinte murdare împotriva ei. Ce fac ei? Ura, sau orice altceva, vine din sursa ta!

Și e foarte ușor să te duci către sursă în momentul în care ești furios, pentru că atunci ești fierbinte. E ușor să mergi în interior atunci. Firul este încins și poți să-l urmezi, poți să mergi spre interior, odată cu acea fierbințeală. Și, când atingi punctul răcoros din interior, vei realiza brusc cum o dimensiune diferită, o lume diferită se deschide în fața ta.

Folosește furia, folosește ura, folosește iubirea și mergi în interior!. 

O-sho

Pildă despre iertare

Pildă înțeleaptă despre iertare

O femeie se stingea din viață, iar Moartea veni la ea. Văzând-o, femeia zâmbi și rosti că este pregătită.

— Pentru ce ești pregătită? — întrebă Moartea.

— Sunt pregătită ca Dumnezeu să mă ia la Sine, în Rai! — răspunse femeia.

— Și de ce crezi că Dumnezeu te va primi la El? — întrebă Moartea.

— Cum adică? Am suferit atât de mult, încât am câștigat dreptul la odihnă și la iubirea Lui — răspunse ea.

— De ce anume ai suferit? — întrebă Moartea.

— În copilărie, părinții mă pedepseau pe nedrept: mă băteau, mă puneau la colț, țipau la mine de parcă aș fi săvârșit vreo crimă. La școală, colegii își băteau joc de mine, mă loveau și mă umileau. După ce m-am căsătorit, soțul meu bea necontenit și mă înșela. Copiii mi-au secătuit sufletul, iar la sfârșit nici măcar nu au venit la înmormântarea mea. La serviciu, șeful mă certa mereu, îmi întârzia salariul, mă obliga să lucrez în weekend, iar într-un final m-a concediat fără să mă plătească. Vecinii mă vorbeau de rău pe la spate, răspândind zvonuri că aș fi o femeie ușuratică. Iar într-o zi, un tâlhar m-a atacat, mi-a furat geanta și m-a siluit.

— Dar ce ai făcut bun în viața ta? — întrebă Moartea.

— Am fost mereu bună cu toți, mergeam la biserică, mă rugam, aveam grijă de ceilalți, duceam totul pe umerii mei. Am îndurat atâta durere din partea acestei lumi, asemenea lui Hristos, încât merit Raiul…

— Bine… — rosti Moartea — te-am înțeles. A mai rămas o mică formalitate: să semnezi un acord și vei merge direct în Rai.

Moartea îi întinse o foaie pe care era scrisă o singură propoziție, sub care trebuia să bifeze. Femeia privi hârtia și, ca și cum ar fi fost stropită cu apă înghețată, spuse că nu poate pune acea bifă.

Pe foaie scria:

„Îi iert pe toți cei care mi-au greșit și îmi cer iertare de la toți cei pe care i-am rănit.”

— De ce nu îi poți ierta pe toți și de ce nu îți poți cere iertare? — întrebă Moartea.

— Pentru că nu merită iertarea mea! Dacă îi iert, înseamnă că nimic nu s-a întâmplat, înseamnă că nu vor răspunde pentru faptele lor. Iar eu nu am cui să cer iertare… nu am făcut rău nimănui!

— Ești sigură de asta? — întrebă Moartea.

— Absolut!

— Ce simți față de cei care ți-au provocat atâta suferință? — întrebă Moartea.

— Simt furie, mânie, resentiment! Este nedrept să fiu nevoită să uit și să șterg din memorie răul care mi-a fost făcut!

— Și dacă i-ai ierta și ai înceta să mai porți aceste sentimente? — întrebă Moartea.

Femeia reflectă o vreme și răspunse că în sufletul ei s-ar instala un gol.

— Acest gol a fost mereu în inima ta, iar el ți-a devalorizat viața și pe tine însăți. În schimb, sentimentele pe care le porți acum îți dau iluzia unei semnificații. Spune-mi, de ce simți această goliciune?

— Pentru că întreaga mea viață am crezut că cei pe care i-am iubit și pentru care am trăit mă vor prețui. Dar m-au dezamăgit. Mi-am dăruit viața soțului, copiilor, părinților, prietenilor, iar ei nu au știut să o aprecieze și s-au dovedit nerecunoscători!

— Înainte ca Dumnezeu să-Și ia rămas-bun de la Fiul Său și să-L trimită pe pământ, i-a spus o frază care trebuia să-l ajute să înțeleagă viața din sine și pe sine în această viață…

— Care anume? — întrebă femeia.

— LUMEA ÎNCEPE CU TINE…!

— Ce înseamnă asta?

— Nici El nu a înțeles pe deplin atunci… Înseamnă că pentru tot ceea ce se petrece în viața ta, răspunderea îți aparține doar ție. Tu alegi dacă să suferi sau să fii fericită. Așadar, spune-mi: cine anume ți-a pricinuit, cu adevărat, atâta durere?

— Așadar, eu însămi mi-am pricinuit aceasta… — rosti femeia cu glas tremurat.

— Atunci pe cine nu poți ierta?

— Pe mine însămi? — răspunse ea printre lacrimi.

— A te ierta pe tine înseamnă a-ți recunoaște greșeala! A te ierta înseamnă a-ți accepta imperfecțiunea! A te ierta înseamnă a te deschide față de tine însăți! Tu ți-ai provocat singură suferința și ai ales să crezi că întreaga lume este vinovată, socotind că nimeni nu merită iertarea ta… Și, cu toate acestea, dorești ca Dumnezeu să te primească cu brațele deschise?! Ți-ai închipuit că Dumnezeu este asemenea unui bătrân slab și naiv, care își deschide porțile pentru necugetați și pentru cei înverșunați în suferință?! Crezi că El a zidit un loc desăvârșit pentru un asemenea suflet ca al tău? Abia când îți vei crea propriul tău rai, în care mai întâi tu, iar apoi și ceilalți, să trăiți în armonie, atunci vei putea bate la porțile împărăției cerești. Până atunci, Dumnezeu mi-a poruncit să te trimit înapoi pe pământ, ca să înveți să zidești o lume în care domnesc iubirea și grija. Iar cel care nu știe să aibă grijă de sine trăiește în iluzia adâncă că ar putea avea grijă de alții. Știi cum pedepsește Dumnezeu o femeie care se crede o mamă desăvârșită?

— Cum? — întrebă femeia.

— Îi dăruiește copii ale căror destine se frâng chiar sub ochii ei…

— Înțeleg… Nu am reușit să-mi fac soțul iubitor și devotat. Nu am fost în stare să-mi cresc copiii fericiți și împliniți. Nu am știut să păstrez căminul în care să domnească pacea și armonia… În lumea mea, toți au suferit…

— De ce? — întrebă Moartea.

— Pentru că îmi doream ca toți să mă compătimească, să simtă milă pentru mine… Dar nimeni nu m-a compătimit… Și atunci am crezut că Dumnezeu, cu siguranță, mă va mângâia și mă va cuprinde în brațele Sale!

— Ține minte: cei mai primejdioși oameni de pe pământ sunt aceia care caută să trezească mila și compasiunea celorlalți… Ei sunt numiți „victime”… Cea mai mare ignoranță a voastră este să credeți că Dumnezeu are nevoie de vreo jertfă! El nu va primi niciodată în împărăția Sa pe cel care nu a cunoscut altceva decât durerea și suferința, căci o asemenea ființă va răspândi aceeași suferință și în lumea Sa…! Întoarce-te și învață să te iubești și să ai grijă de tine, iar apoi de cei ce trăiesc în lumea ta. Iar pentru început, cere-ți ție însăți iertare pentru neștiință și iartă-te pentru aceasta!

Femeia își închise ochii și își începu drumul din nou, purtând însă un alt nume și având alți părinți.

Via Marcus de seară