Life

Omul dobitoc prin viață acționează nevolnic, adică fără voință proprie, în baza reflexelor înăscute sau dobândite și a instinctelor. Pentru ca un astfel de dobitoc să fie silit să facă ceva, nu trebuie convins, nu e nevoie să te destrami în fața lui pentru a-l convinge, nu e nevoie să o faci pe deșteptul sau intelectualul, nu e nevoie să folosești termeni elevați, pentru că și așa dobitocul va face tot ce trebuie sub presiunea reflexelor. Este suficient să arunci porumbul pe jos și să creezi cărări galbene din grăunțe, pe care dobitocului îi este permis să umble. Îi întreții starea de frică, adică de respect, deoarece dobitocul înțelege respectul numai prin frică. Mă tem destăpân înseamnă că îl respect. Nu mă tem înseamnă că nu îl respect. Atunci când dobitocul cu chip uman face totul exact cum trebuie,nu încalcă regulile, protocoalele și se simte bine când ajunge acasă – starea de confort ,îi poți da o bere, două și un film porno cât mai hard, fără prea mult erotism și artă. Un porno adevărat așa ca la dobitoace și aceste câteva lucruri compensatorii de cele mai multe ori sunt  motivații  suficiente pentru marea majoritate  a dobitocilor. Dacă adaugi aici și sentimentul de siguranță, protecție și câteva fraze sau lucruri idioate despre copii, atunci dobitocul va trudi toată iarna în tranșeie înghețate săpând în continuare pământul înghețat, chiar dacă nici nu își dă seama că își sapă chiar groapa lui. Va munci până la gât în rahat fizic, psihologic și spiritual de dimineață până noaptea târziu, luni și ani la rând până când nu va simți o ieșire, o scăpare prin care poate scapă din acest infern. Dobitoacele prin însăși natura lor sunt leneșe. A munci este un chin, o teroare, o tortură și evident va încerca să scape de muncă, însă în acest moment stăpânul îl pocnește brusc peste bot și respectul se reinstaurează, astfel încât dobitocul cu scuzele de rigoare se întoarce la săpattranșeie și în noroiul lui. Prin aceste trucuri, manevre, metode primitive, dobitocul uman poate fi silit să facă orice îți dorești. Orice! Chiar și împotriva propriului lui neam, a familiei și copiilor. Orice lucru murdar sub aspect moral, chiar și cel legat de crimă sau sinucidere poate fi executat fără prea multe întrebări și explicații de către dobitocul uman. Foarte ușor acesta poate fi radicalizat și să moară crezând că face ceva măreț prin a omorâ alți oameni nevinovați. Pe scurt, dobitocul este dobitoc și nu ai prea multe ce să spui despre asta. Nu mai voi adânci în această temă, cum devine puiul de posibil om – dobitoc, cauze, mecanisme, etc, pentru că nu asta este direcția pe care am ales-o în acest articol. Dobitocul este în stare să facă orice i se impune prin dresaj, presiuni, excitație și inhibiție exact la fel cum putem dresa un câine să se arunce sub tanc având în spate o bombă. La primul ordin câinele face acest lucru cu bucurie fără să-și dea seama de consecințe exact cum și dobitocul uman va face alelași lucru cu bucurie crezând că ajunge în Rai unde îl așteaptă 40 de cadâne.

Dacă voința este paralizată, dobitocul uman în mod firesc nu este în stare să-și controleze instictele. Este simplu de înțeles că la o astfel de specie, cercul intereselor sale vor fi limitate de problema hranei și reproducere. Interesele majore ale unui astfel de dobitoc sunt cum spun chiar ei: ,,Ce băgăm pe gură și ce tragem pe p..a” asta este viață. ,,Ce am mâncat, ce am băut și pe cine-am strâns în brațe, măi măi” spun versurile unui cântec. Să fiți mai atenți la folclorul românesc și o să vedeți că sunt mii de cântece dedicate dobitoacelor umane pentru care să bem, să mâncăm, dușmanii și copiii sunt tezele principale ale vieții lor.

Având la dispoziție minimele cerințe legate de hrană și sex, dobitocul se scufundă aproape total în aceste plăceri trupești și lumești plus televizorul, pornografia și ceva băutură și femei și atât. Uite viață măi frate! Avem di tăti! Bani, mâncare și femei! În tot restul timpului muncesc cu trosnete de oase ale coloanei vertebrale, cu grohăit de porc, pentru următoarea porție de lături în sens de mâncare pentru stomac și lături ca hrană pentru suflet, minte și spirit. Nici nu vor dori vreodată ceva mai sofisticat pentru că sistemul digestiv informațional al dobitocului nu poate digera informații prea complexe și le provoacă indigestie informațională în urma căreia te vei alege cu o frază de tipul: Hai bă, ce este cu prostia asta. Ești prost? Ești nebun cu capul? Hai că îți spun eu cum stau lucrurile în lumea asta și imediat va ataca marii filosofi ai lumii, zestrea culturală a civilizației târând-o prin lăturile lui.

Dobitocul deși crede că este liber și independent, nu trăiește și nu urmează prin viață decât acele trasee care sunt presurate din timp cu câteva grăunțe pe jos care să-i ofere o oarecare orientare prin viață către sacul cu porumb. Stăpânului nu îi face mari probleme să arunce ici colo câte un grăunte ca dobitocul uman să meargă după el strângând grăunțele de pe jos și sperând că în curând va ajunge la sac. 

Anatol Basarab