Sufletul este energia vietii care exista in interiorul si in jurul tuturor obiectelor fizice (ca si aura lor). Intr-un anumit sens, acesta “tine la un loc” toate obiectele fizice. “Sufletul Lui Dumnezeu” tine la un loc Universul. “Sufletul omului” tine la un loc fiecare trup uman individual, in care 99% este spatiu. Deci, sufletul este un container pentru trup, si nu invers. Si nu exista “linie de demarcatie” intre suflete – si nu exista un loc unde “un suflet” se sfarseste si “un altul” incepe. Astfel incat, in realitate, un singur suflet tine la un loc toate trupurile. Iar sufletul unic “se simte ca si cand ar fi” o gramada de suflete individuale.
Aceasta se explica prin faptul ca “substanta” din care e facut Sufletul Unic se manifesta in realitatea fizica la viteze diferite, producand grade diferite de densitate.
Intreaga viata e o vibratie. Tot ceea ce voi numiti viata (ceea ce ati putea numi pe drept Dumnezeu) este energie pura. Ea se misca in unde. Undele vibreaza la viteze diferite, producand grade diferite de densitate sau lumina. Aceasta produce diferite ‘efecte’ in lumea fizica - de fapt obiecte fizice diferite. Dar in timp ce obiectele sunt diferite si discrete, energia care le produce este aceeasi.
Sufletul este pretutindeni in tine, prin tine si in jurul tau. Este ceea ce te contine pe tine. Omul este mai mult decat trupul lui. Sufletul este mai extins decat trupul. El nu este purtat in interiorul trupului, ci el poarta trupul in interiorul lui. Intr-un limbaj simplu va ofer o imagine a unei realitati enorme si complexe. Sufletul este cel care va tine la un loc- tot asa precum Sufletul Lui Dumnezeu este cel care contine Universul si il tine la un loc.
Dar daca sufletul este, ca sa zic asa, “aerul din noi si din jurul nostru” si daca sufletul tuturor celorlalti este la fel, unde se sfarseste un suflet si unde incepe celalalt?
Nu exista nici un loc unde un suflet “se sfarseste” si incepe un altul. Tot asa cum nu exista nici un loc unde aerul din sufragerie “se opreste” si “incepe” aerul din hol. Este acelasi aer. Este acelasi suflet! Iar daca Dumnezeu este cel care contine Universul, tot asa cum noi suntem cei care ne continem trupurile, atunci nu exista nici un loc in care Dumnezeu se sfarseste si noi incepem!! Tocmai ai citit despre secretul Universului.
In trecut, problema pe care o aveam in a intelege lucrurile era legata de faptul ca trupul ar fi un container discret, care face posibila diferentierea dintre “acest” trup si “acel” trup, iar intrucat am crezut intotdeauna ca sufletul e gazduit in interiorul trupului, am facut diferentierea dintre “acest” suflet si “acel” suflet. Era normal sa se gandeasca asa. Dar daca sufletul este pretutindeni in interiorul si in exteriorul trupului – in “aura” lui, dupa cum spuneam- atunci unde se sfarseste “o aura” si unde “incepe” cealalta? Acum ne dam seama clar , in termini fizici, cum este posibil ca un suflet “sa nu se sfarseasca” si un altul “sa inceapa” si ca, din punct de vedere fizic, e adevarat ca noi cu Totii Una Suntem!
Dar daca nu exista nici un loc unde un suflet se sfarseste si altul incepe, atunci inseamna ca nu exista ceva ce se poate numi suflet individual?
Exista suflet individual, iata explicatia: aerul din casa este acelasi aer. Nu exista “un aer separat” in sufragerie. Cu toate acestea, ti se pare ca in sufragerie exista “un alt aer”. Fara discutie ca miroase altfel!. Din cauza faptului ca aerul a capatat caracteristici diferite, ti se pare ca este un aer diferit. Dar nu este. Este acelasi aer, care pare diferit. In hol miroase intr-un fel, in sufragerie miroase a mancare. E posibil chiar sa intri intr-o camera si sa spui “Of, e inabusitor aici. Sa lasam sa intre niste aer”- ca si cand nu ar fi deloc aer. Dar bineinteles ca e sufficient aer. Ceea ce vrei tu sa faci este sa-i schimbi caracteristicile.
Ca si aerul din casa ta, energia vietii – ceea ce numim “Sufletul lui Dumnezeu” – are diverse caracteristici atunci cand inconjoara diverse obiecte fizice. Intr-adevar, pentru a forma acele obiecte, aceasta energie se concentreaza intr-un anumit mod. Pe masura ce particulele de energie se unesc pentru a forma material fizica, ele devin foarte dense. Sunt atat de puternic stranse una intr-alta, incat se lipesc. Ele incep “sa arate ca” entitati distincte, ba chiar “sa se simta astfel”. Adica , ele incep sa para “separate”, “diferite” de toata cealalta energie. Dar este aceeasi energie care se comporta in mod diferit. Acest comportament diferit este cel care face posibil ca Ceea Ce Este Intregul sa se manifeste ca Ceea Ce Este Multi.
Ceea Ce Este nu poate trai experienta de el Insusi ca Ce Este, pana cand nu isi dezvolta capacitatea de a se diferentia. Prin urmare, Ceea Ce Este Intregul se separa in Ceea Ce Este Aceasta si in Ceea Ce Este Aceea. (spus foarte simplificat). “Cocoloasele de energie” , care s-au concentrate in unitati discrete care tineau in ele fiintele fizice, sunt ceea ce voi ati ales sa numiti “suflete”. Vorbim acum despre partile din Dumnezeu care au devenit o multime dintre Voi. Iata , astfel, dicotomia divina: Suntem numai Unul; Suntem Multi.
Pe masura ce energia se aduna, ea devine , deci, foarte concentrata. Dar, cu cat te indepartezi mai mult de acest punct de concentrare, cu atat energia se disipeaza mai mult. “Aerul devine mai subtire”. Aura se estompeaza. Energia nu dispare niciodata pe deplin, deoarece nu poate sa o faca. Ea este materialul din care se face totul. Ea este Tot Ceea Ce Exista. Dar ea poate deveni foarte, foarte subtire, foarte subtila – aproape ca “nu mai e acolo”. Apoi, intr-un alt loc (citeste , intr-o alta parte a Ei Insasi), ea se poate aduna din nou, se face inca o data “cocoloase” , pentru a forma ceea ce voi numiti materie si ceea ce “arata ca” o formatiune discreta. Acum, cele doua formatiuni apar separate una de alta, cand in realitate nu exista nici o separare.
Acesta este, in termini foarte, foarte simpli si elementari, explicatia intregului Univers.
Noi suntem cu totii aceeasi energie adunata, comprimata in moduri diferite pentru a creea forme diferite si materie diferita. Nimic nu “ este materie” in si prin el insusi. Adica nimic nu poate deveni materie prin el insusi. Iisus a spus: “Fara Tatal Eu nu sunt nimic”. Tatal a toate este gand pur. Aceasta este energia Vietii. Aceasta este ceea ce voi ati ale sa numiti Dragoste Absoluta. Acesta este Dumnezeu si Dumnezeita, Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Este Totul-in-Tot, Cel care Misca Ramanand Nemiscat, Sursa Primordiala. Este ceea ce va straduiti sa intelegeti de la inceputurile timpurilor. Marele Mister, Enigma fara Sfarsit, adevarul etern. Suntem Unul si, astfel, acesta este Cel Care Esti Tu.
Sursa: Neale Donald Walsch – “Conversatii cu Dumnezeu” vol III
via :humanitysteam.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu