Îmbrățișarea veșnică

 Cu toții cunoașteți povestea lui Romeo și Julieta scrisă de William Shakespeare.

 Dar cunoști și povestea lui Diego Martinez Marcilla și Isabel Segura?

 

 Îmbrățișarea veșnică

A fost odată ca niciodată, pe străzile înguste din Teruel, o poveste de dragoste atât de profundă încât a sfidat timpul și convențiile.  Diego Martinez Marcilla și Isabel Segura, două suflete legate încă din copilărie, au experimentat magia iubirii pure, în ciuda barierelor sociale și a rivalităților familiale care i-au despărțit.

Străzile întortocheate din Teruel au fost martorele afecțiunii lor secrete, dar pe măsură ce cei doi tineri au crescut, speranțele lor de a se căsători au fost năruite din cauza deciziilor reci de familie.Tatăl Isabelei, care se temea pentru viitorul fiicei sale,le-a refuzat dreptul de a se căsători. Disperați,cei doi au făcut un plan.Isabel i-a promis tatălui ei că îl va aștepta pe Diego timp de cinci ani, după care se va supune testamentului lui.Diego, între timp, pleacă să-și caute avere în altă parte, departe de Teruel.Cu inima plină de speranță și dragostea pe post de busolă, Diego pornește spre un pământ necunoscut, lăsându-o pe Isabel cu promisiunea unei întoarceri.În tăcerea Teruelului,printre pietrele vechi și șoapta vântului,Isabel își păstrează aprinsă flacăra iubirii sale și numără zilele,săptămânile și anii de așteptare.Dar timpul este un maestru crud și, odată cu schimbarea anotimpurilor, speranțele Isabelei se estompează. Au trecut cinci ani și când Diego s-a întors la Teruel, agonia sorții a căzut asupra ei. O zi, doar o zi, i-a despărțit întoarcerea de înțelegerea pe care o făcuse cu tatăl Isabelei.  Trecutul s-a ciocnit de prezent și lacrimile lui Diego i-au săpat brazde de disperare pe față.În amurgul serii, Diego a bătut la ușa Isabelei, cu inima plină de îngrijorare și speranță. Ușa se deschise scârțâind, dezvăluind-o pe Isabel,care era acum soția unui alt bărbat căruia soarta și voința tatălui ei îi întinsese o mână.  În tăcerea plină de emoții, trecutul și prezentul s-au ciocnit dintr-o privire.

 — Diego... șopti Isabel, numele lui un geamăt liniștit între pereții care odată nu-i cunoșteau decât dragostea.

 Diego a îngenuncheat la picioarele Isabelei și a implorat un sărut de rămas bun,o mângâiere a ultimei iubiri care avea să-l ia pentru totdeauna.Inima Isabelei era sfâșiată între datoria ei și dragostea ei, între trecut și prezent, între Diego și jurămintele lui.

 Cu un oftat tremurător, Isabel și-a îndepărtat privirea de la Diego și a respins acel sărut care ar fi putut dura pentru totdeauna.În strânsoarea unei disperări profunde, Diego s-a prăbușit în fața Isabelei,cu sufletul sfâșiat de crudul decret al iubirii.În acest moment de durere și disperare, Diego a murit în brațele lui Isabel.

 La înmormântarea lui Diego, Isabel, chinuită de remuşcăr şi durere,nu a putut suporta greutatea iubirii ei neîmplinite.  Sufletul i s-a zdrobit ca o vază de cristal răsturnată, lăsându-și trupul fără viață prăbușit în fața mormântului lui Diego.Cetăţenii din Teruel, care fuseseră martori la naşterea şi sfârşitul unei iubiri atemporale şi fără graniţe, ştiau că există o singură cale de a uni pentru totdeauna aceste spirite chinuite. Astfel cei doi îndrăgostiți au fost îngropați împreună, sufletele lor libere puteau în sfârșit,să se iubească dincolo de limitele timpului și spațiului, în eternitatea iubirii.

 Link către versiunea video:

 https://youtu.be/S4fqh6WoQGw

Acesta este fundalul poveștii

 https://it.m.wikipedia.org/wiki/Amanti_di_Teruel