Se numește calm

 „Se numește calm și m-a costat multe furtuni.

Se numeste calm si cand dispare... Ies din nou sa-l caut.

Se numește calm și mă învață să respir, să gândesc și să regândesc.

Se numeste calm si cand nebunia il tenteaza, se dezlantuie vanturi groaznice greu de dominat.

Se numește calm și vine de-a lungul anilor când ambiția tinerească, o limbă slăbită și o burtă rece lasă loc mai multor tăceri și mai multă înțelepciune.

Se numește calm atunci când înveți să iubești bine, când egoismul lasă loc dăruirii și nonconformismul dispare pentru a-ți deschide inima și sufletul, predându-te cu totul celor care vor să primească și să dăruiască.

Se numește calm atunci când prietenia este atât de sinceră încât toate măștile cad și totul poate fi spus.

Se numește calm și lumea îl evită, îl ignoră, inventând războaie pe care nimeni nu le va câștiga vreodată.

Se numește calm atunci când te bucuri de liniște, când zgomotele nu sunt doar muzică și nebunie, ci vântul, păsările, compania bună sau sunetul mării.

Se numește calm și nu plătești cu nimic, nu există monedă de orice culoare care să-și acopere valoarea atunci când devine realitate.

Se numește calm și m-a costat multe furtuni și aș mai trece prin ele de o mie de ori doar ca să mă întâlnesc din nou.

Se numește calm, mă bucur, îl respect și nu vreau să-i dau drumul...”

Dalai Lama