Pilda zilei

"Era odata un barbat vaduv care locuia cu cele doua fiice ale sale. Fetele erau curioase si inteligente si ii adresau intotdeauna multe intrebari.

La unele stia raspunsul, la altele habar nu avea ce sa le raspunda.

Fiindca dorea sa le asigure fiicelor sale cea mai buna educatie, le-a trimis sa isi petreaca vacanta cu un intelept batran care locuia in varful muntelui. Inteleptul, in schimb, avea intotdeauna raspuns pentru toate intrebarile fetelor.

Ajungand la concluzia ca batranul era cu adevarat intelept si oarecum iritate de faptul ca acesta avea un raspuns pentru orice, fetele au decis sa vina cu o intrebare la care inteleptul sa nu stie raspunsul.

Dupa cateva zile, una din fete s-a apropiat de sora ei tinand un fluture frumos si albastru in mainile sale. I-a spus surorii sale:

“De aceasta data, inteleptul nu o sa stie raspunsul!”

“Ce ai de gand sa faci?”, a intrebat cealalta fata.

“Am in mainile mele un fluture albastru. O sa-l intreb pe intelept daca fluturele este viu sau mort. Daca spune ca este mort, o sa-mi deschid mainile si o sa-l las sa zboare. Daca spune ca este viu, il voi strange repede in maini si o sa-l strivesc. Indiferent de raspunsul pe care ni-l da batranul, va fi raspunsul gresit.”

Cele doua fete s-au dus apoi sa il intalneasca pe intelept care medita pe munte, sub un arbore de eucalipt.

Fata s-a apropiat de el si l-a intrebat daca fluturele din mainile ei este viu sau mort.

Calm, inteleptul a zambit si a spus: “Totul depinde de tine… fiindca fluturele se afla in mainile tale.”

La fel se intampla si cu viata noastra, prezentul si viitorul nostru.

Nu ar trebui sa invinovatim pe nimeni cand ceva merge gresit.

Un esec ar trebui sa fie perceput ca o oportunitate pentru un nou inceput, unul mai inteligent.

Nu suntem noi cei responsabili pentru ceea ce depasim?

Viata noastra este in mainile noastre, la fel ca fluturele albastru.

Depinde de noi si doar de noi sa alegem ce sa facem cu ea. "

CELE 7 PRINCIPII HERMETICE si cum le putem aplica in viata noastra !

Acestea sunt un set de principii filosofice care au fost introduse pentru prima dată în Kybalion - o carte scrisă de trei autori anonimi cu preudonimul "Cei trei initiați". Aceste principii derivă din învățăturile lui Hermes Trismegistus, filosof în Egiptul Antic!   

„Viciul sufletului este ignoranța. Virtutea sufletului este cunoașterea; căci cel care știe este bun și reveranțios și deja divin.” – Hermes Trismegistus

Hermetic înseamnă „secret”, „ezoteric” sau „ocult”. Se referă la cunoștințele care sunt în corespondență cu conduita Universului. Cineva care înțelege aceste legi este înțelept și le poate folosi pentru a stăpâni toate cele 3 planuri ale existenței. Într-un cadru de zi cu zi, aceste principii vă pot ajuta să vă împăcați cu unele dintre aspectele fundamentale ale lumii și să le aplicați în viața voastră.

Se spune că cartea apare în viața ta atunci când este momentul potrivit și ești gata să-i primești învățăturile. Dacă vrei să înțelegi cu adevărat principiile și să le aplici în prezent, atunci trebuie să o citești ca și cum ar fi fost scrisă în secolul XXI – adică din perspectiva zilei și epocii actuale.

Există 7 principii în total, care sunt toate interconectate între ele.

Principiul mentalismului

Principiul corespondenței

Principiul vibrației

Principiul polarității

Principiul ritmului

Principiul Cauzei si al Efectului

Principiul Genului

Să le parcurgem acum pe toate în detaliu, si câteva moduri prin care poți aplica aceste principii și în viața ta: 

1.Principiul Mentalismului: "Totul este minte, universul este mental."   

Legea minții spune că totul este de natură mentală. Tot ceea ce este creat fizic este mental în esență, deoarece esența tuturor este mintea. Acest lucru explică multe circumstanțe, cum ar fi fenomenele psihice. Chiar și acțiunile noastre apar din gânduri. Ceea ce credem că vom deveni.

Tot ceea ce există este spirit. Materia este doar spirit densificat. Spiritul este doar materie rafinată. Totul este doar energie. 

TOTUL – realitatea substanțială care stă la baza tuturor manifestărilor și aparițiilor exterioare pe care le cunoaștem sub Univers – este spiritul. Este indefinibil, dar considerat ca o minte vie universală.

„Totul este minte” întruchipează ideea că tot ceea ce se întâmplă trebuie să fie rezultatul unei stări mentale care îl decurge. Când te gândești la asta într-un mod de bun simț, atunci este vorba pur și simplu de a crea lucruri de două ori – adică mai întâi să ai un gând sau un design în cap și apoi să-l manifesti în forma sa fizică reală în realitate. Când avem gândurile potrivite, va urma acțiunea corectă.

Acest principiu ne învață că totul în univers este creat de puterea minții. Pentru a putea aplica acest principiu în viața ta, te poți concentra pe dezvoltarea unei mentalități constructive, pozitive! 

 

2. Principiul Corespondenței: "Precum Sus, așa și Jos; precum Jos așa și Sus."   

Această frază este foarte comună în filosofia ermetică. Practic înseamnă că totul – toate planurile existenței – sunt conectate și în corespondență. Macrocosmosul se găsește în microcosmos și invers – sistemele solare, societățile și viața de pe Pământ reflectă același lucru la nivel celular și atomic. Ceea ce înseamnă această lege într-un cadru de zi cu zi este că orice vom face la nivel micro, așa vom face și la nivel macro. Chiar și cele mai mici obiceiuri influențează marea schemă a comportamentului nostru. După cum facem orice, tot așa vom face. Dacă te relaxezi într-un domeniu al vieții tale, și ceilalți vor avea de suferit. Mai mult decât atât, lumea exterioară este o reflectare a lumii noastre interioare. Gândurile și imaginile pe care le păstrăm în conștiința noastră încep să se manifeste subconștient în circumstanțele noastre externe. Mintea ia totul așa cum este – nu distinge substanțialul de real și începe să recreeze exact ceea ce ne concentrăm cel mai mult.

Anticii credeau că macrocosmosul este o reflectare a microcosmosului și invers. Biblia mai spune că Dumnezeu a creat omenirea după chipul Său. Pentru a rezolva paradoxuri complexe, ne uităm la ceea ce este deasupra noastră și sub noi. Pentru că ceea ce funcționează pentru planete funcționează și pentru atomi. Și ceea ce funcționează pentru sistemul solar și sistemul atomic funcționează și pentru sistemul uman. Toate lucrurile au partea ei echivalentă – fizic, mental și spiritual – care sunt în armonie cu cealaltă. Fizicul, mentalul și spiritualul nu sunt separate, ci curg în aceeași linie cu grade diferite de existență.

Acest principiu arată că există o corespondență între planurile fizice și spirituale ale existenței. Pentru a aplica acest principiu în viața ta, poți începe prin a observa modele și conexiuni între diferitele aspecte ale vieții tale. Fii atent la modul în care gândurile, emoțiile și acțiunile tale sunt interconectate și se influențează reciproc.    

3.Principiul Vibrației: 

"Nimic nu se odihnește, totul se mișcă, totul vibrează."    

Acest principiu ne învață că în univers totul se afla într-o constantă vibrație. Pentru a aplica acest principiu, te poți concentra pe creșterea vibrației tale, prin implicarea în activități care îți aduc bucurie și împlinire. Înconjoară-te de oameni pozitivi, ascultă muzică înălțătoare, petrece timp in natură.   

Principiul vibrației este una dintre legile acceptate ale științei moderne care afirmă că toată viața sunt vibrații la frecvențe diferite. Tu vibrezi. Copacii vibrează. Sunetele și gândurile vibrează. Unele vibrează mai încet, iar altele vibrează la o frecvență înaltă. Vibrațiile cu frecvență mai înaltă se află în domeniul nevăzutului, în timp ce vibrațiile cu frecvență inferioară rezidă în lumea fizică, unde vederile noastre pot traduce „lumina vizibilă”. Vedeți cum se evaporă apa? Când apa este încălzită, moleculele devin excitate și vibrează atât de repede încât moleculele se eliberează de legăturile lor și se transformă în vapori și se ridică spre cer. Chiar dacă apa se transformă în vapori, asta nu înseamnă că atomii de apă se pierd. Este într-o stare diferită de vibrație. Totul este în mișcare. Fie vibrăm într-o stare de armonie, fie într-o stare de haos. Acest lucru este în controlul tău.

Știința modernă poate susține că fiecare atom și moleculă vibrează la o anumită mișcare, viteză și frecvență. Combinația acestei energii determină forma fizică sau substanțială a oricărui obiect dat. Chiar și ceva care pare a fi nemișcat, de exemplu un scaun, este de fapt într-o stare de mișcare. Electronii săi încă se mișcă și există chiar spațiu între ei. Nimic nu este în repaus.

Aplicația practică la aceasta este descrisă ca „transmutație mentală” – schimbă-ți starea mentală și îți schimbi vibrația. Acest lucru se realizează prin puterea Voinței – concentrându-se în mod deliberat pe o stare de spirit mai dorită. Orice lucru pe care te concentrezi cel mai mult în viață crește. Mai mult, pentru că Universul este mental și guvernat de legea corespondenței, schimbarea propriului mod de a fi influențează și restul Universului.

4.Principiul Polarității: …Totul are perechea lui de contrarii; Like și deosebire sunt aceleași; Opusele sunt identice în natură, dar diferite în grad; Extremele se întâlnesc; Toate adevărurile nu sunt decât pe jumătate adevăruri; Toate paradoxurile pot fi reconciliate.

Polaritatea înseamnă că contrariile extreme sunt de fapt grade diferite ale aceluiași lucru. Luați temperatura de exemplu – căldura și frigul nu sunt entități sau fenomene distincte, ci același lucru. Singura lor diferență constă în problema gradului.Pentru a aplica acest principiu în viața ta, practică acceptarea și non judecarea. Încearcă să vezi lucrurile din diverse perspective și să integrezi dualitatea vieții. 

Același principiu poate fi găsit și pe planul mental. Iubire si ura; frică și curaj; lăcomia și compasiunea sunt toate, cu excepția diferitelor grade ale aceluiași lucru. Diferența dintre ele este determinată de legea vibrației. Unele emoții vibrează la un nivel superior, în timp ce altele la un nivel inferior.

Cheia înțelegerii polarității este în mintea noastră.

5. Principiul Ritmicității: „Totul curge afară și înăuntru; totul are valurile lui; toate lucrurile se ridică și cad; balansul pendulului se manifestă în orice; măsura leagănului la dreapta este măsura stoarcerii la stânga; ritmul compensează.”

Există un ritm. Există un ciclu. Ceea ce intra, iese.

Ceea ce se balansează înainte se va întoarce înapoi. Iar ceea ce urcă coboară.

…Leagănul pendulului se manifestă în orice; Măsura leagănului spre dreapta este măsura leagănului spre stânga; Ritmul compensează.

Acest principiu explică faptul că există un ritm între fiecare pereche de opuși sau poli. Ritmul este forța care permite trecerea de la un pol la altul. După fiecare succes vor exista în cele din urmă niște eșecuri. Pentru fiecare acțiune există o reacție opusă și egală.

Amintirea legii ritmului este foarte importantă pentru starea ta de fericire și bunăstare. Dacă ești obișnuit să trăiești din abundență în mod constant, atunci vremurile de penurie vor avea un impact mult mai mare asupra ta decât asupra cuiva care nu a fost la fel de bine. Rețineți că sh#t va lovi ventilatorul mai devreme sau mai târziu. Utilizarea vizualizării negative și a gândirii antipozitive vă poate ajuta să vă pregătiți pentru asta.

Cheia pentru a nu fi influențat negativ de balansul dur al pendulului este să nu vă atașați de nimic în viață și să nu vă bazați fericirea pe obiecte, oameni sau circumstanțe exterioare care se află în afara controlului vostru. Cei mai mulți oameni nici măcar nu își pot controla propriile emoții și merg toată ziua pe urcușurile și coborâșurile unui roller coaster. Ar trebui să te străduiești către o stare de conștiință care este indiferentă, fericită și neatașată, în ciuda condițiilor în care te poți afla.

 6. Principiul Cauzei și a Efectului: 

"Fiecare cauză are efectul ei, fiecare efect are cauza sa."   

Acest principiu ne învață că totul în univers este interconectat și fiecare acțiune are o consecință. Pentru a aplica acest principiu, îți poți asuma responsabilitatea pentru acțiunile și alegerile tale.  Concentrează-te pe crearea de cauze pozitive, care vor duce la efecte pozitive.  

 …Totul se întâmplă conform legii’ Șansa este doar un nume pentru legea nerecunoscută’ Există multe planuri de cauzalitate, dar nimic nu scapă legii.

Nu există șansa – șansa este doar un termen pe care îl folosim atunci când cauzele exacte ale anumitor efecte nu sunt recunoscute sau percepute. Fiecare cauză are efectul ei și există o lege subiacentă care o face să se întâmple. Dacă înțelegeți consecințele acțiunilor dvs., atunci puteți alege ce acțiuni veți întreprinde. Puteți alege ce acțiuni să întreprindeți, dar, procedând astfel, alegeți și consecințele care urmează.

În principiu, fii cauza nu efectul. Fii proactiv – acționează sau acționează asupra lor. A fi cauza înseamnă că ești stăpânul, în loc de victimă. Aceasta este legea polarității. Schimbați-vă polaritatea cu puterea minții și liberul arbitru.

 7. Principiul Genului: 

"Genul este în toate, totul are principiile sale masculine și feminine."    

Acest principiu ne învață că totul în univers are atât energie masculină, cât și feminină. Pentru a aplica acest principiu, te poți concentra pe echilibrarea aspectelor tale masculine și feminine. Practică iubirea și grija de sine și îmbrătișează-ți propriile calități și forțe unice!

Genul se manifestă ca principii masculine și feminine deopotrivă în toate planurile.

Principiul masculin este în direcția de a da și de a se extinde. Masculinitatea întruchipează energia yin – Soarele și flăcările sale care pârjoșesc Pământul, dar în același timp îi dă viață. Este Voința – dorința de a realiza ceva și de a lua măsurile necesare.

Principiul feminin este îndreptat spre primire și absorbție. Feminitatea întruchipează energia yang – Luna și fluxul de apă care restaurează și liniștește războinicul arzător. Aceasta este trăsătura creativității, spontaneității, sentimentului și imaginației.

„Se spune că trebuie să existe un echilibru între aceste două forțe. Fără Feminin, Masculinul este apt să acționeze fără reținere, ordine sau rațiune, ceea ce duce la haos. Numai Femininul, pe de altă parte, este susceptibil să reflecte constant și să nu reușească să facă nimic, ceea ce duce la stagnare. Cu atât masculinul, cât și femininul lucrând împreună, există o acțiune atentă care generează succes, ceea ce arată că atât femininul, cât și masculinul se împlinesc reciproc” 

– (The Kybalion 203-204)

Parabola “Micul Suflet şi Soarele”

Odată ca niciodată a existat un Suflet Mic care i-a declarat lui Dumnezeu:

– Ştiu cine sunt!

Şi Dumnezeu a răspuns:

– Ce-mi spui e minunat! Şi cine eşti tu?

Sufleţelul a strigat:

– Eu sunt Lumina!

Dumnezeu a zâmbit cu drag:

– Ai dreptate! Eşti, într-adevăr, Lumina.

Micul Suflet era extrem de fericit; tocmai desluşise misterul pe care întreg regatul dorea să-l descopere.

– Oau, spunea Micul Suflet, asta e grozav!

Dar curând, doar a şti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a început să-şi dorească să fie ceea ce tocmai descoperise că este. Şi astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufleţelele care-şi doresc să fie ceea ce sunt cu adevărat) şi i-a spus :

– Acum că ştiu ce sunt, pot să şi fiu ceea ce sunt ?

– Adică vrei să fii ceea ce eşti cu adevărat? îl întrebă Dumnezeu.

– Păi, răspunse Sufleţelul, una este să ştiu ce sunt, şi cu totul alta e să fiu ceea ce sunt. Vreau să simt cum e să fiu Lumina.

– Dar tu chiar eşti Lumina! îi răspunse Dumnezeu cu un zâmbet larg.

– Într-adevăr! Dar eu chiar vreau să simt cum e să fii Lumina, se tot plângea Micul Suflet.

– Aşa deci? răspunse Dumnezeu râzând în barba-i, ar fi trebuit să-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros. Atunci privirea lui Dumnezeu se schimbă:

– Ar fi totuşi un lucru…

– Ce? întreba Sufleţelul.

– Păi, există doar Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce eşti tu, şi astfel, nu există nicio modalitate prin care tu să experimentezi ceea ce eşti atâta vreme cât nu există opusul a ceea ce eşti.

– Adică? întrebă confuz Micul Suflet.

– Hai să ne gândim în felul următor, îi spuse Dumnezeu: tu eşti ca o lumânare în soare. Eşti acolo împreuna cu alte milioane, miliarde de lumânări pentru a crea soarele. Şi soarele nu ar fi el însuşi fără de tine, el nu ar fi soarele fără una din lumânările sale şi fără tine el nu ar mai fi soarele, pentru că nu ar mai străluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea să te cunoşti pe tine însuţi ca fiind Lumina când tu eşti în Lumină?

– Păi, îi răspunse Sufleţelul, Tu eşti Dumnezeul, gândeşte-te la o soluţie…

Dumnezeu zâmbi din nou şi-i spuse:

– Am găsit deja soluţia. Pentru că nu te poţi vedea ca fiind Lumina atâta vreme cât tu eşti în Lumină, atunci te vom înconjura cu întuneric.

– Ce este întunericul? întrebă Micul Suflet.

– Este ceea ce tu nu eşti.

– Îmi va fi frică de întuneric? întrebă Micul Suflet.

– Doar dacă alegi tu să-ţi fie frică. Nu are, de fapt, de ce să-ţi fie teamă, decât dacă tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucăm, doar ne prefacem că e întuneric.

– Aaa! exclamă Micul Suflet, deja m-am liniştit.

Apoi Dumnezeu îi explică faptul că pentru a putea experimenta ceva anume, exact opusul stării respective va trebui să apară:

– Şi asta este un mare dar, pentru că fără aceasta nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea să cunoşti Căldura fără ajutorul Frigului, Sus fără Jos, Rapid fără Încet, Stânga fără Dreapta, Aici fără Acolo, Acum fără Atunci. Şi astfel, încheie Dumnezeu, să nu ridici pumnul ori vocea împotriva întunericului, nici să nu-l blestemi. În schimb fi Lumina în întuneric şi nu te întrista din cauza lui. Atunci vei şti cine eşti cu adevărat şi toţi ceilalţi vor şti asta. Lasă-ţi Lumina să strălucească pentru a afla şi ceilalţi cât de special eşti.

– Vrei să spui că e în regulă să-i las pe cei din jurul meu să vadă cât de special sunt? întrebă Micul Suflet.

– Bineînţeles! răspunse Dumnezeu râzând. Este perfect în regulă! Dar aminteşte-ţi, “special” nu înseamnă “mai bun”. Toţi sunt speciali, fiecare în felul său. Deşi mulţi dintre ei au uitat lucrul acesta. Îşi vor da seama că este în ordine să se considere şi ei speciali la rândul lor doar atunci când tu vei reuşi să accepţi că eşti special.

– Minunat, râdea Micul Suflet sărind în sus de bucurie, pot să fiu oricât de special îmi doresc!

– Şi poţi să începi lucrul acesta chiar acum! îi mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie împreună cu Micul Suflet. Apoi îl întrebă: În ce mod îţi doreşti tu să fii special?

– Nu înţeleg… răspunse Micul Suflet.

– Păi, a fi Lumina înseamnă a fi special şi a fi special are multe aspecte. Este special să fii bun. Este special să fii blând. Este special să fii creativ. Este special să fii răbdător. Poţi să-mi spui în ce fel ai mai putea să fii special?

Micul Suflet a rămas tăcut pentru un moment:

– Mă pot gândi la multe feluri de a fi special! exclamă Micul Suflet. Este special să fii de ajutor. Este special să fii darnic. Este special să fii prietenos. Este special să fii bun faţă de alţii.

– Într-adevăr, îi răspunse Dumnezeu, iar tu poţi să fii toate acestea sau orice parte îţi doreşti, oricând! Asta înseamnă să fii Lumina.

– Ştiu! Ştiu! Ştiu ce vreau să fiu! strigă Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau să fiu special fiind iertător. E special să fii iertător?

– Oh da, e foarte special.

– Ce bine! Asta vreau să fiu! Vreau să fiu iertător! Vreau să experimentez ce înseamnă să fii iertător.

– Bun, spuse Dumnezeu, dar înainte ar trebui să ştii ceva.

Micul Suflet devenea puţin nerăbdător. Părea că mereu apar unele complicaţii.

– Ce anume ar trebui să ştiu? oftă Micul Suflet.

– Nu ai pe cine să ierţi…

– Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.

– Nimeni! răspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu există nici măcar un suflet în toată creaţia mea care să fie mai puţin decât perfect. Uită-te în jurul tău!

Abia atunci observă Micul Suflet marea mulţime ce se adunase în jur. O mulţime de suflete veniseră din toată împărăţia pentru că se răspândise vorba cum că Micul Suflet purta această conversaţie cu Dumnezeu şi cu toţii erau curioşi să o audă. Privind în jurul lui, Micul Suflet a trebuit să-i dea dreptate: nu exista nimeni mai puţin minunat, mai puţin magnific, mai puţin perfect decât el însuşi.

Atât de minunată şi strălucitoare era mulţimea din jur încât Micul Suflet abia o putea privi.

– Atunci pe cine ai putea ierta? întrebă Dumnezeu.

– Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se îmbufnă Micul Suflet. Îmi doream să experimentez iertarea. Doream să aflu cât e de special să fii iertător. Şi astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e să fii trist.

Dar chiar atunci un Suflet Prietenos ieşi din mulţime şi se apropie.

– Nu te întrista Suflet Micuţ, îi spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.

– Da ?!? se lumină Micul Suflet, dar cum?

– Îţi voi aduce pe cineva pe care să ierţi.

– Poţi face tu acest lucru?

– Cu siguranţă! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot să apar în viaţa ta următoare şi să mă comport în aşa fel încât tu să ai pe cine ierta.

– Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta? întrebă Micul Suflet. Tu, care eşti o fiinţă perfectă! Tu, care vibrezi atât de puternic încât abia te pot privi. Ce te-ar putea face să vrei să-ţi încetineşti vibraţia atât de mult încât Lumina ce-o radiezi acum să se transforme într-un întuneric dens? Ce te-ar putea face pe tine, care eşti atât de uşor încât dansezi deasupra stelelor şi te mişti prin împărăţie cu viteza gândului, să apari în viaţa mea şi să comiţi astfel de lucruri?

Micul Suflet fu suprins de răspuns.

– Nu fi atât de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, şi tu ai făcut acelaşi lucru pentru mine. Nu-ţi aminteşti? Ohooo, am dansat de multe ori împreuna, noi doi! Am dansat împreună de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat împreună de multe ori şi în multe locuri. Tu doar nu-ţi aminteşti. Am fost amandoi un tot (sferă primordială). Împreună am fost Sus şi Jos, Stânga şi Dreapta, Aici şi Acolo, Acum şi Atunci. Am fost femeia şi barbatul, Bunul şi Răul, am fost amândoi şi Victima şi Asupritorul. Astfel ne-am întâlnit de nenumărate ori, noi doi, fiecare aducându-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea experimenta ceea ce suntem cu adevarat. Voi veni în viaţa ta următoare şi voi fi cel rău de data asta.

Îţi voi face nişte lucruri groaznice şi abia atunci tu vei putea experimenta cum e să fii cel care iartă.

– Dar ce anume îmi vei face de va fi atât de înspăimântător? întrebă Micul Suflet puţin speriat.

– Păi ne vom gândi noi împreună la ceva, răspunse Sufletul cel Prietenos făcându-i un semn cu ochiul. Sufletul cel Prietenos deveni deodată serios şi spuse cu o voce slabă: Ai avut dreptate înainte, să ştii!

– La ce te referi?

– Va trebui să-mi încetinesc vibraţiile şi să devin violent pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea plăcute… Va trebui să mă prefac că sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. Aş avea o favoare să-ţi cer.

– Cere-mi orice! strigă Micul Suflet, începând să danseze şi să cânte. Voi putea fi iertător! Voi putea fi iertător! Atunci Micul Suflet observă că Sufletul cel Prietenos rămase foarte tăcut. Ce anume doreşti să-mi ceri? Ce aş putea să fac pentru tine? Eşti un înger să faci toate acestea pentru mine…

– Bine-nţeles că Sufletul cel Prietenos este un înger, interveni Dumnezeu. Toţi sunt îngeri. Aminteşte-ţi asta mereu: Eu vă trimit doar îngeri.

Şi atunci Micul Suflet nu-şi dori nimic mai mult decât să îndeplinească dorinţa prietenului său:

– Ce anume pot sa fac eu pentru tine?

Sufletul cel Prietenos răspunse:

– Atunci când te voi lovi şi te voi izbi, în momentele în care îţi voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea să ţi le imaginezi, în chiar acel moment aminteşte-ţi te rog, cine sunt cu adevărat.

– Oooo, îmi voi aminti, plângea Micul Suflet, îţi promit! Mi te voi aminti exact aşa cum eşti acum, aici.

– Bine, răspunse prietenul său, pentru că, vezi tu, eu mă voi preface atât de bine, încât voi uita şi eu la rândul meu. Şi dacă nu îţi vei aminti tu cine sunt cu adevarat, s-ar putea să nu mai fiu în stare să-mi reamintesc pentru o perioadă lungă de timp. Şi dacă uit cine sunt, s-ar putea ca şi tu să uiţi cine eşti şi astfel vom fi amândoi pierduţi. Va fi nevoie ca un alt suflet să vină şi să ne amintească amândurora cine suntem!

– Nu, nu vom uita, îi promise Micul Suflet, îţi voi reaminti eu. Şi îţi voi mulţumi că mi-ai adus acest dar, şansa de a experimenta cine sunt cu adevarat.

Şi astfel cei doi căzuseră de acord. Micul Suflet îşi începuse noua viaţă, emoţionat să fie Lumina, ceea ce era foarte special, şi entuziasmat să facă parte din acel ceva foarte special numit iertare. Micul Suflet aştepta cu nerăbdare să fie în stare să trăiască experienţa iertării şi să mulţumească oricărui suflet care făcea acest lucru posibil. Şi ori de câte ori un nou suflet apărea în preajma lui, chiar dacă acel nou suflet îi aducea bucurie ori tristeţe, dar mai ales dacă îi aducea tristeţe, Micul Suflet îşi amintea ce-i spusese Dumnezeu: Adu-ţi aminte, Eu vă trimit doar îngeri!

Neale Donald Walsch -“Conversatii cu Dumnezeu”

Iluminarea

"Nu crede că Iluminarea te va face special(ă), nu te va face. 

Dacă te simţi special în vreun fel, atunci trezirea n-a apărut. 

Am întâlnit o mulţime de oameni care cred că sunt iluminati şi treji pur şi simplu pentru că ei au avut o experienţă foarte deosebit-mistica- spirituală. 

Ei poarta Iluminarea ca o insigna de onoare pe mâneca lor. Ei stau printre prieteni şi vorbesc despre cat de treji sunt savurând cafea la o cafenea. 

Ce-i amuzant despre Iluminare este că atunci când este autentica, nu este nimeni s-o pretinda.

Iluminarea este foarte ordinara; nu este nimic special. 

Mai degrabă decât sa te facă mai special, te face mai putin special. Te planteaza drept în centrul unei minunate umilinţe şi inocenţe. 

Oricine altcineva te poate sau nu numi iluminat, dar atunci când eşti iluminat, întreaga noţiune ori cineva care este iluminat devin mari glume."

 

Diana V. Ciobanu

Lecții de viață

„Dacă am învățat ceva de la viață, este că uneori, cele mai întunecate momente ne pot aduce în cele mai luminoase locuri.

Am învățat că cei mai toxici oameni ne pot învăța cele mai importante lecții; că cele mai dureroase lupte ale noastre ne pot oferi cea mai necesară creștere; și că cele mai sfâșietoare pierderi de prietenie și iubire pot face loc celor mai minunați oameni.

Am învățat că ceea ce pare a fi un blestem pe moment poate fi de fapt o binecuvântare, și că ceea ce pare a fi sfârșitul drumului este de fapt doar descoperirea că suntem meniți să parcurgem pe un alt drum.

Am învățat că oricât de dificile ar părea lucrurile, întotdeauna există speranță.

Și am învățat că indiferent cât de neputincioși ne simțim sau cât de oribile par lucrurile, nu putem renunța. Trebuie să continuăm. Chiar și atunci când este înfricoșător, chiar și atunci când toate puterile noastre par dispărute, trebuie să continuăm să ne ridicăm înapoi și să mergem înainte, pentru că orice ne luptăm în acest moment, va trece, și vom reuși. Am ajuns până aici. Putem trece peste orice va urma. "

Sursa: Daniel Koepke & Selena Xenakis

Despre personalitate

"Personalitatea este coaja fructului. Miezul e ascuns in interior, iar cine vede doar coaja si nu a desfacut-o niciodata, crede ca acel fruct este asa cum e coaja lui.

Oamenii te judeca dupa personalitatea ta. Tu singur te judeci tot dupa personalitatea ta.

Spui uneori de cineva "bai, dar ce personalitate mizerabila are..." sau din contra "ce personalitate faina are".

Sau citesti carti care te invata "cum sa ai o personalitate de succes" si te duci la cursuri de "dezvoltare personala".

Toate acestea te programeaza sa te gandesti la tine doar ca la o personalitate. Ba chiar a intrat in limbajul comun expresia "tipul asta e o personalitate!" sau "are personalitate!"

Cu personalitatea poti face cateva lucruri faine.

=> De exemplu toate convingerile tale despre viata sunt inregistrate in personalitatea ta. Daca tu crezi ca viata e grea, ca lumea e periculoasa, ca esti o persoana fara noroc si fara putere, toate aceste credinte ale tale iti construiesc personalitatea.

=> Ce e fain e ca aceste convingeri le poti avea azi, dar maine pot sa dispara. In timp ce se "evapora" convingerile tale negative, tu de fapt iti faci adevarata dezvoltare personala, atunci iti dezvolti cu adevarat personalitatea.

=> O personalitate puternica, pregatita pentru succes, este o personalitate care are inregistrate convingeri pozitive, care te intaresc, nu care te saboteaza.

Personalitatea se ocupa si de emotiile tale 

Ceea ce tu simti zi de zi, provine din convingerile de care vorbeam anterior. De exemplu daca ai credinta ca universul are ceva cu tine si meriti sa fi pedepsit, emotiile tale o sa fie preponderent de teama si agitatie.

=> Daca in personalitatea ta ai imprimate convingeri ca totul este bine in viata ta, ca tu vei reusi in ceea ce iti propui, ca orice s-ar intampla ai inteligenta si putere sa te descurci, atunci vei trai o viata cu sentimente de putere, bucurie, entuziasm.

=> Convingerile si emotiile sunt cele care impreuna dau structura de personalitate.

Eu folosesc 12 tipare de personalitate pe care le explic in detaliu in Tabara Calatoria Eroului si pe care te invit sa le activezi.

Aceste 12 tipare de personalitate sunt ca niste "presetari" ale psihicului ca tu sa ai parte de fericire si succes in viata ta.

Sunt niste "programe" presetate in psihic dar la care nu ai acces decat daca le activezi.

In general oamenii au o personalitate programata de catre societate, de catre parinti, educatori, biserica, etc.

Daca ti-ai folosi presetarile de personalitate lucrurile ar sta complet diferit in viata ta.

Iti dau un singur exemplu.

=> Sa zicem ca ai probleme cu banii. Daca exista blocaje legate de bani, atunci acestea vin deobicei din faptul ca Arhetipul Copilului este blocat.

=> Persoanele care nu pot sa castige suficienti bani sunt persoane care sufera de dependenta emotionala. Aceea dependenta emotionala nu ramane niciodata doar in cadrul emotiilor. 

=> Dependenta se transfera pe toate sectoarele de viata si persoana va avea si "dependenta financiara" dar si dependenta de anumite obiceiuri, vicii, persoane.

=> Pentru a devenii independent financiar trebuie prima data sa devii independent emotional. Iar asta se rezolva prin vindecarea relatiei cu parintii, prin activarea arhetipului Orfanului, a acelui tipar de personalitate care iti permite sa traiesti independent emotional. "

via Internet

Captarea atentiei – Cum captivez și atrag publicul

Știința captării, dar mai ales a menținerii atenției audienței, este absolut vitală pentru orice trainer cu pretenții. Oricât de grozavă ar fi prezentarea ta, oricât de noi si utile ar fi informațiile pe care le transmiți și oricât de stăpân ai fi pe tine, toate lucrurile acestea nu valorează nimic dacă ele nu ajung pe un tărâm fertil, la niște urechi deschise și receptive. Iată câteva trucuri care pot ajuta orice formator să-și câștige atenția publicului, dar mai ales să o mențină.

8 tehnici pentru captarea atentiei publicului

Umorul

Motivul pentru care există milioane de site-uri, reviste sau pagini pe Facebook cu filmulețe și poze amuzante sau cu bancuri, comedii, caricaturi și parodii este simplul fapt că umorul captivează. Atrage atenția majorității oamenilor. Nu vi se întâmplă uneori, ca tentați fiind pe o pagină web de o poză hazlie sau vreun banc, să pierdeți o oră, două dând din una în alta fără să simțiți trecerea timpului?

Glumele sunt o soluție la îndemână, ușor de folosit atât în introducere cât și pe parcursul seminarului. În general ele au darul de a induce o stare de relaxare în rândul audienței, atrăgând dupa sine și bunăvoința acesteia. De asemenea, umorul poate câștiga atenția, întrucât a începe să vorbești despre ceva serios într-un registru neserios nu este văzut ca ceva uzual. Atunci când facem o glumă este de dorit ca aceasta să aibă legătură cu subiectul, fără însă a fi deplasată, agresivă, discriminatoare, țintită către public sau să intre în contradicție cu ce vom spune mai departe. Totodată umorul este bine venit atunci când este de calitate și natural. Dacă prietenii noștrii ne privesc lung și întrebător după ce le spunem un banc poate ar fi indicat să ne abținem și în sală.

Naturaletea

De altfel a fi natural în fața publicului este o calitate inestimabilă a unui orator, apreciată de public și invidiată de colegii de breaslă. De multe ori, cea mai mare provocare a cursului de Formare de Formatori constă în a-i ajuta pe participanți să redevină ei înșiși în fața unui grup de cursanți. Este lesne de înțeles că o persoană care nu pare a fi confortabilă cu postura în care se află, care pare că a îmbracat o haină ce nu i se potrivește, va deveni imediat neinteresantă și va pierde atenția. Reversul, o persoană care este naturală și pare din peisaj inspiră entuziasm, încredere și competență. Exact genul de persoană pe care te aștepți să o întâlnești în acest context. Tipicul de om carismatic și captivant ale cărui cuvinte le soarbe toată lumea. Nu încercați să căutați uniforma de trainer întrucât ea nu există. Veți face aceeași greșeală precum comerciantul care îmbracă haina de vânzător și uită că și el este, deseori, client făcând greșeli pe care el însuși nu le-ar trece cu vederea altcuiva.

Limbajul non-verbal

Gesticulatul sau plimbatul prin sală nu este doar o metodă eficientă de a scăpa de emoțiile negative. Limbajul non-verbal are un rol foarte important și în captarea și menținerea atenției. Încercați să vă concentrați să citiți o carte în timp ce o persoană se plimbă haotic prin cameră și veți înțelege perfect de ce. Statisticile arată că o persoană poate să își păstreze concentrarea la cote înalte cel mult 10 minute. Iar asta atunci când este odihnit, nu dupa a treia oră de curs. Dacă nu este distras cu ceva cât mai repede va intra imediat într-o stare de letargie și își va aminti brusc de vacanța în Turcia sau de apropierea Paștelui. Plimbatul moderat, gesturile care focalizează atenția către flipchart sau proiector grimasele etc. nu sunt doar bine venite ci chiar indicate atât timp cât vin să susțină cele spuse nu să le contrazică inducând astfel confuzia. Totodată, o poziție deschisă, orientată către auditoriu, fără gesturi nervoase și ticuri non verbale, chiar daca nu va capta atenția în sine, va contribui la menținerea ei. O postură închisă sau percepută ca amenințătoare va avea darul de capta atenția mai eficient însă o va îndrepta, mai mult ca sigur, acolo unde nu ne dorim.

Limbajul paraverbal

Trecând din registrul subtil către cel mai puțin subtil trebuie să zăbovim și asupra formei paraverbale a comunicării întrucât aceasta se dovedește a fi una dintre cele mai utile metode de captare a atenției. Un orator abil trebuie să aibă în tolbă cunoștințele necesare pentru a mânui cât mai eficient: tonul, ritmicitatea vorbirii, accentul, viteza, claritatea și volumul. Fiecare dintre acestea poate fi un instrument de captare a atenției. În mod uzual, limbajul paraverbal trebuie calibrat la cel al auditoriului. Dacă în sală majoritatea cursanților vorbesc la un volum mai ridicat, atunci și noi trebuie să încercăm același lucru. Tipul acesta de acțiune contribuie la sentimentul ascultătorului de identificare cu vorbitorul. Și cum am putea să ignorăm pe cineva care ne seamănă. Ar fi nepoliticos. Pe de altă parte, orice iese din tiparele așteptate poate folosi, pe termen scurt, la captarea atenției auditoriului. Nici o trecere bruscă de la un volum ridicat la șoaptă nu este chiar de ignorat, nu?!

Așa cum semnele de punctuație dau, sau schimbă, sensul unui enunț, în același mod și limbajul paraverbal poate susține, schimba sau contrazice mesajul verbal luându-i chiar prim planul acestuia de multe ori. Cum spui poate fi de multe ori mai atractiv decât ce spui. Vorbind cu o voce monotonă cu participanții veți realiza o prezentare plictisitoare însă printr-o ritmicitate adecvată puteți transmite entuziasmul vostru și cuceri audiența.

Povestea

Povestea și metafora sunt pentru formator precum nicovala și ciocanul pentru fierar. Fără aceste două elemente eficiența trainingurilor ar scădea considerabil. Fără o poveste bună serialele ar înceta să mai existe. Nimeni nu ar putea trece peste frustrarea creată la finalul unui episod dacă nu ar exista curiozitatea și anticiparea unei povești bune duse la final. În mod similar trainer-ul poate folosi o tehnică numită povestea în poveste în poveste. Se începe o poveste, înainte de punctul culminant se trece brusc la o a doua și chiar înainte de a o duce la bun sfârșit se trece la o a treia urmând apoi să fie terminate fiecare în ordine inversă. O tehnică ceva mai greu de stăpânit dar cu efect garantat. Opriți-vă totuși la trei povești. Suspansul ar putea deveni anxietate și serialul nostru ar putea deveni un soi de Tânăr și neliniștit. Iar neliniștea participanților este de evitat în training.

Intercalarea este, de fapt, o idee bună în general în training. Alternarea metodelor de expunere cu jocuri și activități, a materialelor, a suportului media cu expunerea etc. Monotonia este dușmanul principal al atenției.

Deasemenea introducerea unor povești legate de domeniul de interes sau de lucru al publicului sunt tot atâtea ocazii de a atrage atenția și a menține interesul pentru prezentare. Exemplele personale sunt de asemenea de natură să stârnească curiozitatea. La fel și datele statistice. Aparent avem o înclinație înăscută pentru numere și semnificația lor. Pe unii îi confuzează ,iar pe alții îi incită. Ambele variante sunt satisfăcătoare.

Intrebarile

Ce poate capta și menține atenția mai bine decât cineva care ți se adresează? E necesar un efort supraomenesc pentru a-l ignora. Gândiți-vă cât de greu este să vă concentrați la partida de solitaire când vă vorbește șeful. Iar totul devine insuportabil atunci când, colac peste pupăză, ni se cere și părerea. Nimic nu menține vie atenția ca interactivitatea și nimic nu provocă interactivitate precum o serie bună de întrebări.

Totuși această metodă, pe cât de eficientă este, pe atât de multă groază stârnește în majoritatea trainerilor începători. Dacă am primi un leu pentru fiecare persoană care ne întrreabă “Și dacă nu mi se răspunde la întrebare?” am ține cursurile în Bahamas. Sigur că perspectiva de a adresa o întrebare și a primi doar propriul ecou drept răspuns este la fel de tentantă precum o plimbare prin ploaie în noiembrie. Acest lucru este totuși foarte ușor de evitat.

Dacă nu primiți răspuns la o întrebare cauza este, de regulă, una dintre următoarele: întrebarea este prea ambiguă, prea grea, prea ușoară sau nu ai lăsat suficient timp de gândire. Remediul pentru ultima variantă este evident – acordă câteva secunde de gândire după fiecare întrebare. Liniștea este lungă și apăsătoare doar pentru voi. Cursanții o vor găsi absolut utilă. Și apoi cui îi place un om care răspunde singur la propriile întrebări.

Încercați să puneți întrebări din aproape în aproape pentru a evita o întrebare prea dificilă și oferiți indicii atunci când ajungeți în impas. Acordați o importanță mai mare întrebărilor deschise decît celor închise. Acestea încurajează discuția și participanții să-și exprime părerile. Nu vă descurajați dacă primiți un răspuns greșit. Vedeți acest lucru ca pe o oportunitate de a crea mai multă interactivitate implicând mai mulți participanți cerând păreri. Evitați deasemenea întrebările multiple! Veți primi răspuns doar la ultima.

Privirea

Ați auzit vreodată expresia “Privirea lui/ei mă frigea”? Poate că privirea cuiva nu frige însă cu siguranță avem abilitatea naturală de a simți când suntem observați. Astfel, de felul în care un trainer reușește să cuprindă întreaga sală cu privirea, creând fiecăruia senzația că i se vorbește personal, poate depinde și gradul de atenție al participanților. Contactul vizual deschide un canal de comunicare între oameni. Ajută la stabilirea şi construirea raportului cu particpanţii. Timpul pentru acest contact este de 1-3 secunde pe persoană. Încercaţi să nu lăsaţi ochii rătăcind prin sală. Încercaţi să-i focalizaţi pe un cursant, dar nu prea mult încât să faceți acea persoană să se simtă stânjenită, doar suficient pentru a o implica în prezentare.

Când faceţi o prezentare, nu vă uitaţi la auditoriu ci vedeţi-l. Căutaţi persoanele şi fiţi sigur că vă uitaţi la ele. Dacă grupul e prea mare pentru a vă uita la fiecare individ separat, uitaţi-vă la persoane din diferite părţi ale sălii. Persoanele care sunt lângă cele la care vă uitaţi vor crede că îi vizați pe ei, astfel mai mulți cursanți vor intra în cercul  vostru vizual.

Pauzele

Un lucru ar fi bine de notat totuși. Nimeni nu poate susține un nivel ridicat de atenție pentru o perioadă îndelungată. Nici trainer-ul, nici publicul. Este nevoie de o perioadă de ventilare oricât de plăcută sau interesantă ar fi o prezentare. Astfel pauzele sunt mereu binevenite și utile în economia captării și mai ales menținerii atenției. În funcție de dificultatea și de gradul de efort pe care îl vor depune cursanții este indicat să luăm o pauză de 10-15 minute după fiecare oră, oră și jumătate de curs.

Statisticile arată ca cel mai indicat ar fi să ne concentrăm pe supă și desert. Audiența tinde să rețină mai bine începutul și finalul unei prezentări. Când te așezi la masă, dacă supa nu este gustoasă îți piere pofta și vei privi cu suspiciune restul felurilor. La fel, desertul trebuie să fie delicios pentru că acela este gustul cu care te ridici de la masă Dacă nu obținem atenția de la primele propoziții ne va fi mai greu să o câștigăm mai târziu. Dacă nu lăsăm un gust plăcut la final, cursanții vor pleca cu ideea că a fost o sesiune plictisitoare.

Inamicii atenției sunt, deci, plictiseala, seriozitatea extremă și rigiditatea, lipsa mișcării și a unui limbaj non-verbal adecvat mesajului, un discurs monoton, lipsa interactivității, privirea evazivă și oboseala. Rețeta succesului nu este complicată – ungeți tava cu câteva povești și metafore așezați un strat bun de naturalețe, presărați umor fin, adaugați 10-15 grame de pauză la un kilogram jumătate de curs, amestecați un limbaj al corpului echilibrat și elocvent cu un limbaj paraverbal variat și condimentați cu întrebări deschise și închise după gust. Dați la cuptor și nu uitați să stați cu privirea pe tavă până se coace. Poftă bună!

Urmând rețeta de mai sus vă asigurați că ochii, dar mai ales mintea, cursanților sunt ațintite spre voi. 

via :  Extreme Training