Not every love story has a happy ending.

Unhappy endings don’t necessarily mean lovers become enemies. Some lovers separate on good terms, but the ending is still unhappy because they’re not together anymore.

I’ve experienced one unhappy love story in my lifetime. We loved each other deeply, but the circumstances were beyond our control. Though we separated, the distance didn’t stop the flow of connection between us. To this day, I get chills when I remember this person.

Although I lived many happy love stories, that particular unhappy story is imprinted on my being. I believe it has affected me so much because it initiated a change in me. Our separation broke my heart, but it opened my mind. It felt as if I’d been sleeping my entire life, only to wake up after my lover’s parting.

I saw myself, life and people differently. The separation made me grow and grow up simultaneously. It was the good kind of slap that I needed to understand everything better.

Love changes us on many levels. However, I’m convinced that only unhappy love can prompt an unexpected transformation. Rumi, the mystic Sufi, eloquently speaks of this love in his poems. He nailed it, for he lived it with Shams Al-Tabrizi.

Rumi and Shams had a particularly strangest friendship. When they separated, Rumi’s life changed. The separation didn’t put an end to their love; it awoke them both. In his writing, Rumi explains how the distance from Shams made him realize the meaning of union with his lover, God, and the universe. The distance is “turbulent,” but beneficial.

This is what unhappy love can do.

Sometimes, things don’t always work out the way we want them to—especially relationships. Nonetheless, we can find the blessing that unhappy love brings. We can feel it as deeply as Rumi, and benefit from it as he did.

As Rumi puts it, we may never recover from an unhappy love, but that’s the reason why we awaken. The wound is so deep that it leaves space for the light to penetrate.

If you have loved and lost, remember Rumi and Shams. Remember that the mind and the heart can never awake unless a part of our soul is ripped away. Although Rumi and Shams separated physically, they reunited again in poetry.

In Rumi’s words, we see the sadness that separation imbues. Nonetheless, we can also see the healing that love inspires, every second, with or without the presence of our lover.

“Seeing you heals me.

Not seeing you, I feel the walls closing.

I would not wish for anyone else

such absence.

There is no greater turbulence than unhappy love.

That is one we may never recover from.

It is not cured by hypocrisy, or courage.

A true love has nothing in it of power,

or of faithfulness.”

Source: Rumi: The Big Red Book. 

Author: Elyane Youssef

Success demands these 6 things..

 Success demands these 6 things..

(The Secret Formula)

1. Hard Work

Don't believe in luck, believe in hard work.

Stop trying to rush the process or searching for a shortcut.

There is none.

2. Patience


If you are losing patience, you are losing the battle.

First nothing happens, then it happens slowly and suddenly all at once.

Most people give up at stage one.

3. Sacrifice

If you don't sacrifice for what you want, then what you want becomes the sacrifice.

Everything has its price. The question is: Are you ready to pay it for the life you desire?

4. Consistency

Consistency is what transforms average into excellence.

Without consistency, you will never achieve greater success.

5. Discipline

Motivation gets you going, but discipline keeps you growing.

There will be days when you don't “feel” like doing it.

You have to push through those days regardless of how you feel.

6. Self Confidence

Confidence is, I'll be fine if they don't like me.

POVESTEA CIREȘELOR

Demult, foarte demult, exista o țară minunată cu multe coline (dealuri), pe care locuitorii cultivau diferiți pomi fructiferi.   

    Oamenii îngrijeau pomii cu multă dragoste și grijă. Primăvara pomii înfloreau, iar vara făceau fructe, răsplătind  dragostea acestora. 

    Copiii erau fericiți când mâncau fructele delicioase!

    *În acest mic rai, trăia singură, Cireșoaia, o femeie rea și ciudată. Casa ei era așezată în vârful unei coline, avea ziduri de piatră înalte și nimeni nu putea să vadă nimic din curtea ei.  

    Dar în fața casei creştea un pom înalt cu coroana mare, cu multe ramuri, care rodea fructe deosebite. 

  . Nimeni nu știa unde a găsit femeia sâmburii din care a crescut pomul pentru că ea păstra secretul.

    Primăvara, pomul făcea niște flori cu petalele albe și gingașe (delicate, fragile). După ce acestea se scuturau, pe ramuri rămâneau nişte bobiţe mici şi verzi care atârnau perechi la capătul unor codiţe lungi şi subţiri. Apoi creşteau, până când primeau o culoare la fel ca sângele, miezul devenea cărnos şi zemos cu un gust dulce şi aromat de-ţi lăsa gura apă (făceau poftă). 

    *Oamenii le numeau cireşe, după numele femeii.

    La începutul verii, în iunie, cireșele erau primele fructe coapte. Femeia vindea scump cireșele și câștiga mulți bani. 

    Cu banii construia mereu mai înalt gardul de piatră pentru ca oamenii să nu vadă cireșul din curtea ei.

    Lângă casa Cireșoaiei, era o căsuţă sărăcăciosă. Aici trăia o familie foarte săracă, cu mulți copii. Mama lor a murit și de copiii mici avea grijă sora lor mai mare. 

    Tot satul ajuta pe ei și primeau mâncare destulă, dar copiii ar fi dorit să guste cireșele.  

   

     *Femeia cea rea nu le-a dat niciodată. Într-o zi Cireaşoaia s-a îmbolnăvit. Nu avea pe nimeni care s-o îngrijească. Oamenii  treceau nepăsători pe lângă poarta ei, închisă cu șapte lacăte și se gândeau toți că femeia a primit pedeapsă pentru răutatea ei.

     Sora cea mare cu suflet bun avea milă de femeie. În fiecare dimineaţă îi lăsa în fața porții apă și o bucățică de pâine.

     După câteva zile femeia a început să lase la poartă câte un pumn de cireşe pentru fată și frații ei. Aceștia au fost foarte bucuroși și împărţeau egal boabele şi le mâncau încet, ca să nu se termine repede.

    *Într-o seară, când fata se întorcea de la lucru, a găsit-o pe Cireşoaia în poarta casei. Femeia i-a dat un coş mare, plin cu cireşe și i-a spus să aleagă pe cele cu codiţele unite perechi şi să pună cercei la urechile fraţilor ei. 

    Apoi, a învățat-o pe fată cum să crească un pom cireș.

    Fata a luat coşul, i-a mulţumit bătrânei și a plecat acasă. A făcut cum a învățat-o Cireșoaia. A pus în pământ sâmburii din cireșele-cercei și a udat în fiecare zi cu apă din fântână. După câteva săptămâni din sâmburii puși în pământ a ieșit o plantă mică, care a crescut și a devenit un cireş mare, frumos şi plin de fructe. 

    *Toți frații au mâncat pe săturate și au pus cercei din cireșe. În fiecare dimineață, sora cea mare pleca de acasă cu câte un coş plin cu cireşe și dădea tuturor copiilor din sat și îi învăța cum să crească pomi-cireș. 

    În scurt timp, colinele s-au umplut cu pomi-cireș şi copii au pus cireşe cercei la urechi.

    Țara a primit numele de ȚARA CIREȘELOR.           

    Vestea s-a răspândit dincolo de țară. Au venit acolo oameni din toată lumea și plecau cu câte un coş cu cireşe, pe care îl primeau fără bani, împreună cu secretul înmulțirii minunatului pom. 

 ...CIREȘUL a devenit faimos şi s-a răspândit în lumea largă. 

LUNA IUNIE , în care se coc cireşele, a fost numită CIREȘAR .

    Cu timpul oamenii au uitat povestea cireşului, dar a rămas până acum bucuria copiilor, care şi acum îşi pun cireşe cercei de cireșe la urechi…!🍒

Sursa: internet!

Anaïs Nin

 Anaïs Nin a fost o scriitoare americană de origine franceză. Este cunoscută pentru jurnalele sale intime, pe care a început să le scrie de la vârsta de 11 ani și le-a continuat, fără încetare timp de 45 de ani. Abia după moartea sa și a soțului său s-a putut publica și o variantă necenzurată a acestora. Câteva pasaje:

"Trăiești, așa, la adăpost, într-o lume delicată, și chiar crezi că trăiești. Apoi citești o carte, pleci într-o călătorie și descoperi că, de fapt, nu trăiai, ci hibernai. Simptomele hibernării sunt ușor de detectat: întâi,

neliniștea. Al doilea, când hibernarea poate degenera în moarte, absența plăcerii. Asta-i tot. Pare o boală inofensivă. Monotonie, plictiseală, moarte. Milioane de oameni trăiesc asta (sau așa mor) fără să știe. Lucrează în birouri. Conduc mașini. Merg la picnicuri cu familia. Își cresc copiii. Și apoi vine un tratament șoc – o persoană, o carte, un cântec, și-i trezește și le salvează de la moarte. Unii nu se trezesc niciodată."

“Cineva mi-a spus o încântătoare poveste despre un cruciat care îi pune soției centura de castitate și îi dă cheia celui mai bun prieten spre păstrare, în caz că el moare. A făcut doar câțiva kilometri cu calul său când prietenul l-a prins din urmă și i-a spus "mi-ai dat cheia greșită!"

"Sunt responsabilă doar pentru inima mea, tu ai oferit-o pe a ta doar pentru a fi zdrobită, dragul meu. Numai un nebun ar renunța la un organ atât de vital."

"Nu aștepta pentru ceva. Creează o lume, lumea ta. Singură. Și apoi dragostea va veni la tine. Numai după ce am scris prima carte, lumea în care voiam să trăiesc s-a deschis pentru mine."

"Aștept un iubit. Trebuie să fiu închiriată și desfăcută în bucăți și să trăiesc după demonii și imaginația din mine. Sunt neliniștită. Depărtarea mă cheamă. Stelele mă trag iarăși de păr."

"Mi-e atât de sete de extraordinar, încât numai extraordinarul are putere asupra mea. Renunț la tot ce nu pot transforma în ceva uimitor."

ARHETIPUL MARII PREOTESE

MAREA PREOTEASĂ este unul dintre cele mai uitate și reprimate arhetipuri feminine din istoria umană.

Ea este femeia înțeleaptă, vizionară, văzătoare, intuitivă, vindecătoare, preoteasă sexuală și cea care posedă adevărul din înțelepciune.

Ea deține darurile vindecării, energiei și conștientizării extinse.

Ea vede trecutul, prezentul și vede adânc în inimile celorlalți. Pasiunea ei este să slujească și să restabilească armonia, echilibrul și vindecarea umanității și a Pământului.

Ea este aspectul din noi care este gata să se întoarcă ca parte a unei treziri umane mai mari. În trecutul nostru pre-patriarhal, timp de sute de mii de ani discutabili, medicina feminină a ocupat un loc celebru în societate. Și-a servit comunitatea din întreaga lume în nenumărate moduri de șaman, femeie înțeleaptă, moașă, herbalistă, femeie oracolă, preoteasă, medium și regină.

Darurile ei de viziune și vindecare au fost onorate și integrate în fiecare dintre viețile celor pe care i-a servit.

Ea a adus înțelepciune și smerenie conducătorilor puternici prin darurile ei de oracol care au adus călăuzirea spiritului.

Ea a învățat venerarea sinelui ei prin onorarea ciclurilor și fertilitățiilor Pământului. Viziunea sa șamanică era un medicament antic pentru suflet. Miturile și poveștile sale au restabilit sensul chiar până la cea mai profundă suferință.

Ea a avut cheile puterii sale sexuale și a unirii divine între masculin și feminin.

Pentru o perioadă, în multe culturi, arhetipul lor a fost reprimat, condamnat, pedepsit, denaturat și, în cele din urmă, uitat, întrucât sistemele de guvernare patriarhale prin dominare au negat valoarea femeii de vindecatoare. Au denigrat și Pământul, simbol al Femininului, a fost văzut ca diabolic și inferior. Inima puterii feminine a fost uitată și chiar femeile au uitat să se vadă la fel de puternice.

Cu toate acestea, vraciul de sex feminin a revenit. Milioane de femei de pe această planetă au acest arhetip adânc în inimile și în pântecele lor. Multe dintre ele poartă amintirile puterilor lor strămoșești pentru a exprima aceste puteri în slujire. De asemenea, poartă rana de a fi refuzată, pedepsită și reprimată.

Acum sunt gata să reapară în complexitatea lumii moderne. O lume în care unele femei se bucură de libertăți inegalabile, iar altele trăiesc în continuare în reprimarea drepturilor lor în stil medieval. Totuși, ceea ce toate aceste femei, au în comun este că în acest moment al umanității, au puterea și responsabilitatea de a revendica și de a trăi în înțelepciunea lor sacră, trezind darurile pe care fiecare dintre noi a venit să le livreze societății.

Și cum fiecare dintre noi are atât elemente feminine, cât și elemente masculine, abia așteptăm să ni se spună că existăm sau primim permisiunea de a ne exprima puterea. Știm că avem puterea și că suntem necesari. Fiercare dintre noi. Și sufletele noastre au ales un scop măreț, unul pe care numai noi îl putem descoperi. Depinde de noi să ne examinăm adevăratele motivații și pasiuni, să ne recunoaștem ca ființe vindecătoare, să ne vindecăm și să descoperim cum pasiunea noastră pentru viață devine scopul nostru sacru.

Suntem profesori, vindecători, consilieri, ghizi, antrenori, sustinatori de ceremonii, activiști sociali și spirituali, antreprenori, vizionari, comunicatori și artiști. Trebuie să ne amintim cine suntem și să ne reluăm puterile și pasiunea înnăscute. Când vom face acest lucru, munca noastră va aduce echilibrul și vindecarea necesară lumii.

Este nevoie de tine!

Lumea are nevoie de ființe ca tine să vină la putere și vizibilitate și să fie un far de speranță, lumină și vindecare.

Sursa Internet

Toate reacţ

Cele 4 tipuri de oameni

"Cele patru tipuri de oameni!

1 - de la intuneric, la intuneric

2 ‐ de la lumină la intuneric

3 ‐ de la intuneric la lumina

4 ‐ de la lumină la lumină 

Primii, trăiesc într-o ignoranța totală, plină de mizerie, bârfa, invidie, răutate, calomnie, invidie, egoism, luptă, minciună, ură..., într-un întuneric total și toate acțiunile lor duc la dezvoltarea și creșterea iadului interior de care sunt manipulați.

Cei din a doua categorie sunt aceia care își dedică viața pentru a avea; au o casă, o mașină, au o stabilitate economică dar sunt plini de mândrie pentru ceea ce au, critică, invidiază, se compară cu alții și concurează, iar acest lucru mai devreme sau mai târziu va duce la intuneric!

Cei din a treia categorie, sunt aceia care din motive karmice își plătesc datoriile trecute sau prezente, și-au observat și acceptat mizeria, lucrează cu ei înșiși, se deschid cu grație și o rezolvă servind, susținând în fiecare zi pe alții la dezvoltarea valorilor umane!

Ultimii, cei din a patra categorie, sunt aceia care trăiesc în armonie cu viața, cu natura, cu ei înșiși, faptele lor marchează o viață de exemplu, fac lucrurile cu dragoste și respect, își cultivă relația cu sine însuși și cu ceilalți, servește pe oricine poate, cu blândețe, grijă și cu dăruire!

Privește-te bine în interior, în propriul tău Univers și întreabă-te cu mare sinceritate pe tine însuți: ce fel de persoană sunt și ce fel de persoană vreau să fiu!

O zi cu multe binecuvantari!

Sursa: Marco Fajardo

Pilda de zi cu zi

lată de ce nu ar trebui să bârfim.

În vechea Grecie, Socrate avea o mare reputație de om înțelept. Într-o zi, cineva l-a căutat pe marele filozof, și i-a spus:

- Știi ce tocmai am auzit despre prietenul tău?

- Un moment, a replicat Socrate. Înainte să-mi spui, aş vrea să te testez prin cele trei site....

- Cele trei site?!?

- Da, a continuat Socrate. Înainte să spui orice despre cineva, ar fi bine să ai grijă la ce spui. Eu îl numesc testul celor trei site! Prima sită este cea a ADEVĂRULUI! Ai verificat dacă ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?

- Nu, doar am auzit!

-Foarte bine! Deci, nu ştii dacă este adevărat! Vom continua cu cea de-a doua sită, cea a BUNĂTĂȚII! Ce vrei să-mi spui despre prietenul meu, este de bine?

- Oh, nu! Ba din contră!

- Deci, întreabă Socrate, vrei să-mi spui lucruri rele despre el, şi nici măcar nu eşti sigur dacă sunt adevărate! Poate vei trece testul celei de-a treia site, cea a FOLOSINŢEI!. Îmi este folositor să ştiu ceea ce vrei să-mi spui despre acest prieten?

- Nu, într-adevăr...

- Deci, încheie Socrate, ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun, nici folositor. Atunci de ce vrei să-mi spui asta?!?

Bârfa este un lucru rău! La început poate părea distractiv, dar la sfârşit, ne umple inimile de amărăciune, şi ne și otrăveşte sufletul!

Trezirea spirituală

Nu mai simți un sentiment de apartenență acolo unde ai fost cândva, chiar dacă obișnuiai să te bucuri de acel loc.

Prieteniile tale se dizolvă treptat, iar conexiunile pe care le simțeai cândva se estompează.

Viața îți prezintă circumstanțe care te obligă să te schimbi, să faci o pauză sau să iei o cale diferită.  În adâncul sufletului, știai că a rezista acestei chemări interioare însemna să te agăți de o viață care nu mai putea fi susținută.

 Munca ta nu mai aduce aceeași împlinire și bucurie pe care o făcea cândva.  Nici măcar o pauză nu îți restabilește entuziasmul pe care l-ai avut cândva.

 Nu ești singurul care a experimentat aceste schimbări.  Există o trezire pe scară largă în rândul maselor, în urma crizei de sănătate și a perioadelor de izolare.  Fie că sunt afectate direct sau nu, energiile colective se transformă și te trezești în mijlocul unei treziri globale care îți remodelează emoțiile și redefinește cine ești.

 Este timpul să îmbrățișezi călătoria vieții tale cu o nouă viziune, deoarece vechea versiune a ta s-a dizolvat deja.

 Bun venit la procesul de trezire !