Anaïs Nin

 Anaïs Nin a fost o scriitoare americană de origine franceză. Este cunoscută pentru jurnalele sale intime, pe care a început să le scrie de la vârsta de 11 ani și le-a continuat, fără încetare timp de 45 de ani. Abia după moartea sa și a soțului său s-a putut publica și o variantă necenzurată a acestora. Câteva pasaje:

"Trăiești, așa, la adăpost, într-o lume delicată, și chiar crezi că trăiești. Apoi citești o carte, pleci într-o călătorie și descoperi că, de fapt, nu trăiai, ci hibernai. Simptomele hibernării sunt ușor de detectat: întâi,

neliniștea. Al doilea, când hibernarea poate degenera în moarte, absența plăcerii. Asta-i tot. Pare o boală inofensivă. Monotonie, plictiseală, moarte. Milioane de oameni trăiesc asta (sau așa mor) fără să știe. Lucrează în birouri. Conduc mașini. Merg la picnicuri cu familia. Își cresc copiii. Și apoi vine un tratament șoc – o persoană, o carte, un cântec, și-i trezește și le salvează de la moarte. Unii nu se trezesc niciodată."

“Cineva mi-a spus o încântătoare poveste despre un cruciat care îi pune soției centura de castitate și îi dă cheia celui mai bun prieten spre păstrare, în caz că el moare. A făcut doar câțiva kilometri cu calul său când prietenul l-a prins din urmă și i-a spus "mi-ai dat cheia greșită!"

"Sunt responsabilă doar pentru inima mea, tu ai oferit-o pe a ta doar pentru a fi zdrobită, dragul meu. Numai un nebun ar renunța la un organ atât de vital."

"Nu aștepta pentru ceva. Creează o lume, lumea ta. Singură. Și apoi dragostea va veni la tine. Numai după ce am scris prima carte, lumea în care voiam să trăiesc s-a deschis pentru mine."

"Aștept un iubit. Trebuie să fiu închiriată și desfăcută în bucăți și să trăiesc după demonii și imaginația din mine. Sunt neliniștită. Depărtarea mă cheamă. Stelele mă trag iarăși de păr."

"Mi-e atât de sete de extraordinar, încât numai extraordinarul are putere asupra mea. Renunț la tot ce nu pot transforma în ceva uimitor."

ARHETIPUL MARII PREOTESE

MAREA PREOTEASĂ este unul dintre cele mai uitate și reprimate arhetipuri feminine din istoria umană.

Ea este femeia înțeleaptă, vizionară, văzătoare, intuitivă, vindecătoare, preoteasă sexuală și cea care posedă adevărul din înțelepciune.

Ea deține darurile vindecării, energiei și conștientizării extinse.

Ea vede trecutul, prezentul și vede adânc în inimile celorlalți. Pasiunea ei este să slujească și să restabilească armonia, echilibrul și vindecarea umanității și a Pământului.

Ea este aspectul din noi care este gata să se întoarcă ca parte a unei treziri umane mai mari. În trecutul nostru pre-patriarhal, timp de sute de mii de ani discutabili, medicina feminină a ocupat un loc celebru în societate. Și-a servit comunitatea din întreaga lume în nenumărate moduri de șaman, femeie înțeleaptă, moașă, herbalistă, femeie oracolă, preoteasă, medium și regină.

Darurile ei de viziune și vindecare au fost onorate și integrate în fiecare dintre viețile celor pe care i-a servit.

Ea a adus înțelepciune și smerenie conducătorilor puternici prin darurile ei de oracol care au adus călăuzirea spiritului.

Ea a învățat venerarea sinelui ei prin onorarea ciclurilor și fertilitățiilor Pământului. Viziunea sa șamanică era un medicament antic pentru suflet. Miturile și poveștile sale au restabilit sensul chiar până la cea mai profundă suferință.

Ea a avut cheile puterii sale sexuale și a unirii divine între masculin și feminin.

Pentru o perioadă, în multe culturi, arhetipul lor a fost reprimat, condamnat, pedepsit, denaturat și, în cele din urmă, uitat, întrucât sistemele de guvernare patriarhale prin dominare au negat valoarea femeii de vindecatoare. Au denigrat și Pământul, simbol al Femininului, a fost văzut ca diabolic și inferior. Inima puterii feminine a fost uitată și chiar femeile au uitat să se vadă la fel de puternice.

Cu toate acestea, vraciul de sex feminin a revenit. Milioane de femei de pe această planetă au acest arhetip adânc în inimile și în pântecele lor. Multe dintre ele poartă amintirile puterilor lor strămoșești pentru a exprima aceste puteri în slujire. De asemenea, poartă rana de a fi refuzată, pedepsită și reprimată.

Acum sunt gata să reapară în complexitatea lumii moderne. O lume în care unele femei se bucură de libertăți inegalabile, iar altele trăiesc în continuare în reprimarea drepturilor lor în stil medieval. Totuși, ceea ce toate aceste femei, au în comun este că în acest moment al umanității, au puterea și responsabilitatea de a revendica și de a trăi în înțelepciunea lor sacră, trezind darurile pe care fiecare dintre noi a venit să le livreze societății.

Și cum fiecare dintre noi are atât elemente feminine, cât și elemente masculine, abia așteptăm să ni se spună că existăm sau primim permisiunea de a ne exprima puterea. Știm că avem puterea și că suntem necesari. Fiercare dintre noi. Și sufletele noastre au ales un scop măreț, unul pe care numai noi îl putem descoperi. Depinde de noi să ne examinăm adevăratele motivații și pasiuni, să ne recunoaștem ca ființe vindecătoare, să ne vindecăm și să descoperim cum pasiunea noastră pentru viață devine scopul nostru sacru.

Suntem profesori, vindecători, consilieri, ghizi, antrenori, sustinatori de ceremonii, activiști sociali și spirituali, antreprenori, vizionari, comunicatori și artiști. Trebuie să ne amintim cine suntem și să ne reluăm puterile și pasiunea înnăscute. Când vom face acest lucru, munca noastră va aduce echilibrul și vindecarea necesară lumii.

Este nevoie de tine!

Lumea are nevoie de ființe ca tine să vină la putere și vizibilitate și să fie un far de speranță, lumină și vindecare.

Sursa Internet

Toate reacţ

Cele 4 tipuri de oameni

"Cele patru tipuri de oameni!

1 - de la intuneric, la intuneric

2 ‐ de la lumină la intuneric

3 ‐ de la intuneric la lumina

4 ‐ de la lumină la lumină 

Primii, trăiesc într-o ignoranța totală, plină de mizerie, bârfa, invidie, răutate, calomnie, invidie, egoism, luptă, minciună, ură..., într-un întuneric total și toate acțiunile lor duc la dezvoltarea și creșterea iadului interior de care sunt manipulați.

Cei din a doua categorie sunt aceia care își dedică viața pentru a avea; au o casă, o mașină, au o stabilitate economică dar sunt plini de mândrie pentru ceea ce au, critică, invidiază, se compară cu alții și concurează, iar acest lucru mai devreme sau mai târziu va duce la intuneric!

Cei din a treia categorie, sunt aceia care din motive karmice își plătesc datoriile trecute sau prezente, și-au observat și acceptat mizeria, lucrează cu ei înșiși, se deschid cu grație și o rezolvă servind, susținând în fiecare zi pe alții la dezvoltarea valorilor umane!

Ultimii, cei din a patra categorie, sunt aceia care trăiesc în armonie cu viața, cu natura, cu ei înșiși, faptele lor marchează o viață de exemplu, fac lucrurile cu dragoste și respect, își cultivă relația cu sine însuși și cu ceilalți, servește pe oricine poate, cu blândețe, grijă și cu dăruire!

Privește-te bine în interior, în propriul tău Univers și întreabă-te cu mare sinceritate pe tine însuți: ce fel de persoană sunt și ce fel de persoană vreau să fiu!

O zi cu multe binecuvantari!

Sursa: Marco Fajardo

Pilda de zi cu zi

lată de ce nu ar trebui să bârfim.

În vechea Grecie, Socrate avea o mare reputație de om înțelept. Într-o zi, cineva l-a căutat pe marele filozof, și i-a spus:

- Știi ce tocmai am auzit despre prietenul tău?

- Un moment, a replicat Socrate. Înainte să-mi spui, aş vrea să te testez prin cele trei site....

- Cele trei site?!?

- Da, a continuat Socrate. Înainte să spui orice despre cineva, ar fi bine să ai grijă la ce spui. Eu îl numesc testul celor trei site! Prima sită este cea a ADEVĂRULUI! Ai verificat dacă ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?

- Nu, doar am auzit!

-Foarte bine! Deci, nu ştii dacă este adevărat! Vom continua cu cea de-a doua sită, cea a BUNĂTĂȚII! Ce vrei să-mi spui despre prietenul meu, este de bine?

- Oh, nu! Ba din contră!

- Deci, întreabă Socrate, vrei să-mi spui lucruri rele despre el, şi nici măcar nu eşti sigur dacă sunt adevărate! Poate vei trece testul celei de-a treia site, cea a FOLOSINŢEI!. Îmi este folositor să ştiu ceea ce vrei să-mi spui despre acest prieten?

- Nu, într-adevăr...

- Deci, încheie Socrate, ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun, nici folositor. Atunci de ce vrei să-mi spui asta?!?

Bârfa este un lucru rău! La început poate părea distractiv, dar la sfârşit, ne umple inimile de amărăciune, şi ne și otrăveşte sufletul!

Trezirea spirituală

Nu mai simți un sentiment de apartenență acolo unde ai fost cândva, chiar dacă obișnuiai să te bucuri de acel loc.

Prieteniile tale se dizolvă treptat, iar conexiunile pe care le simțeai cândva se estompează.

Viața îți prezintă circumstanțe care te obligă să te schimbi, să faci o pauză sau să iei o cale diferită.  În adâncul sufletului, știai că a rezista acestei chemări interioare însemna să te agăți de o viață care nu mai putea fi susținută.

 Munca ta nu mai aduce aceeași împlinire și bucurie pe care o făcea cândva.  Nici măcar o pauză nu îți restabilește entuziasmul pe care l-ai avut cândva.

 Nu ești singurul care a experimentat aceste schimbări.  Există o trezire pe scară largă în rândul maselor, în urma crizei de sănătate și a perioadelor de izolare.  Fie că sunt afectate direct sau nu, energiile colective se transformă și te trezești în mijlocul unei treziri globale care îți remodelează emoțiile și redefinește cine ești.

 Este timpul să îmbrățișezi călătoria vieții tale cu o nouă viziune, deoarece vechea versiune a ta s-a dizolvat deja.

 Bun venit la procesul de trezire !

Vindecarea sufletului

 

După cum se spune în Biblie, la baza bolii se află păcatul, la baza păcatului este orgoliul, iar orgoliul este îndepărtarea de Dumnezeu. Cum poate îndepărtarea de Dumnezeu să ducă la boală?

Este vorba despre faptul că imaginea noastră obișnuită despre lume, cristalizată cu câteva mii de ani în urmă, nu este cea corectă. Conform acestei imagini a lumii, Dumnezeu a creat cândva Universul, după care s-a îndepărtat cumva de la treburi și acum Universul există de sine stătător, iar voia Divină nu se manifestă în niciun fel.

În realitate, Dumnezeu guvernează lumea în permanență, în fiecare fracțiune de secundă. Hristos vorbea despre acest lucru astfel: „Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați”. 

Dumnezeu creează Universul în fiecare clipă. El revarsă permanent energia vieții în acest Univers, îl reface și îl susține. Iar noi primim această energie prin intermediul sufletului nostru, pe care îl hrănește.

Când omul se îndepărtează de Dumnezeu, această energie supremă de iubire începe să se epuizeze din suflet. Mai întâi, pe neobservate, se pierde unitatea cu Cel de Sus în mod subconștient iar, pe urmă, omul începe să lupte cu voia Celui de Sus, mai bine zis, nu poate să accepte ceea ce se întâmplă. El regretă trecutul, se teme de viitor și își face griji. Acesta se înfurie, se enervează în ceea ce privește prezentul, devine nemulțumit față de cei apropiați și de lumea înconjurătoare.

Dacă nemulțumirea, supărarea, judecata și alte emoții agresive sunt doar de suprafață, atunci ele nu ne influențează nici sufletul în mod deosebit, nici lumea din jur. Însă, dacă agresivitatea noastră este interioară, profundă, atunci aceasta este deja o agresivitate față de întregul Univers, întrucât noi suntem uniți cu Universul la nivel de suflet. Dacă un om nu poate să accepte ce se întâmplă sau ceea ce s-a întâmplat și, cuprins de panică, se teme de viitor sau se mâhnește, adică nu îl acceptă, atunci el începe să-și piardă energia, apărând ulterior neplăcerile și bolile.

Această energie vitală, universală, ne asigură existența sufletului, a spiritului și a trupului nostru. În momentul în care energia este insuficientă, sufletul începe să sufere și caracterul omului se alterează. El devine josnic, necinstit, egoist. Apoi, încep problemele cu destinul, neplăcerile, nenorocirile, eșecul idealurilor, supărările, trădările și altele. Mai departe, trupul începe să sufere, adică apar bolile....

S.N. Lazarev - Vindecarea sufletului

Repere psihologice ale omului evoluat spiritual

In primul rand calmul este o caracteristica speciala a acestui om. Te afli intr-o mare de oameni agitati si dintr-o data vezi pe unul dintre ei ca e linistit si ca surade ca si cum nu ar fi deloc afectat de toata nebunia momentului. Deja vrei sa te indrepti spre el, sa il cunosti. Simti ca are ceva special si nu stii ce. Surasul lui nu e un suras orgolios, nu pare sa spuna “eu de voi rad acum”, ci e un suras care pare sa spuna ”stai linistit, si aceasta problema va trece si va veni iar soarele”.

Da, optimismul este ceea ce nu trebuie sa lipseasca din personalitatea acestui om. In orice situatie stie ca exista si ceva de invatat din aceea agitatie, stie ca fiecare problema poarta in ea si solutia, dar inca nu e vizibila. Increderea in sine e atat de puternica, incat chiar si atunci cand oamenii din jur spun ca nu exista sanse de reusita, omul superior nu renunta. Nu mai are cum sa renunte, a investit tot sufletul in ceea ce face, daca ar renunta si-ar lasa acolo sufletul si ar ramane gol pe dinauntru.

Foarte grea este urmatoarea caracteristica: asteptarea. Omul superior nu se plictiseste asteptand, el asteapta altfel decat ceilalti oameni. Pentru el asteptarea este cea care da valoare lucrului pe care il asteapta. Cum de poate sa astepte fara sa se plictiseasca ca ceilalti? Isi tine mintea atenta, sub control. Nu o lasa sa sara de la un gand la altul, el e atent numai la ceea ce cauta, ca un vanator in cautarea unei prazi. Nu renunta, nu se plictiseste de asteptare.

Cand cineva spune minciuni sau barfe despre el, acest om rade – nu intoarce vorbele in avantajul lui. Stie ca are deaface cu niste copii imaturi. Rezistenta la barfele si minciunile celorlalti este o alta caracteristica a personalitatii perfecte. Daca vrei sa reusesti asta si tu va trebui sa iti spui de fiecare data ca acesti oameni care te vorbesc de rau, de fapt au ei acele probleme pe care le pun pe umerii tai. Nu ii judeca, ci accepta ceea ce spun ei cu acelasi suras calm si detasat. 

Razbunarea este un cuvant care nu exista pentru omul care vrea sa se dezvolte. Razbunarea te face mic in ochii tai si ai lumii. Daca cineva simte dorinta de razbunare inseamna ca plateste cu aceeasi moneda raul care i-a fost facut. Asta pentru ca nu are monede mai valoroase. Omul superior iarta persoana care i-a facut rau, dar incearca sa repare acel rau. Nu sta cu mainile in san si nu face nimic, ci actioneaza, isi urmareste obiectivele. Nu se roaga de nimeni si din aceasta cauza pare un pic nesociabil. Oamenii din jurul lui ar vrea ca acesta sa ceara ajutor, nu le place sa aiba langa ei un om autonom. Insa omul pornit pe calea dezvoltarii personale este din ce in ce mai autonom. Fiecare zi ce trece el se maturizeaza si de la starea de copil neajutorat devine adult.

Visul – atunci cand un om incepe sa se dezvolte isi schimba visele, viata lui ii cere sa viseze ca zboara mai sus. Vrea mai mult, nu se mai multumeste sa fie numai bucuros, ci vrea sa fie fericit. Nu ii mai este deajuns o viata calduta, vrea o viata fierbinte. Cu toate astea obiectivele pe care si le stabileste nu ii devin obsesie. Daca ai inceput deja sa mergi pe aceasta cale stii ca omul superior este flexibil. Daca un obiectiv este de neatins nu se sinucide, se adapteaza. Nu trece peste cadavre ca sa isi atinga obiectivul – stie cand sa renunte. 

E perfect adaptat la resursele pe care le are, nu sufera pentru ca dupa luni vine marti. Stie ca ceea ce e inevitabil trebuie acceptat cu calm. Atunci cand nu reuseste sa isi atinga obiectivele, cand are parte de esec, isi reanalizeaza strategia si o adapteaza. Pentru el succesul sau esecul sunt fiecare importante. Succesul ii spune ca a reusit sa inteleaga mecanismele universului si sa se adapteze la ele. Esecul, pe de alta parte, ii spune tot ce are nevoie despre lispurile cu care inca se confrunta. Esecul poarta in el mult mai multa informatie decat succesul. Omul superior stie asta si este atent la cauzele adevarate ale esecului, care de cele mai multe ori sunt in el, nu in afara lui. El stie ca poate a ales gresit strategia, sau ca poate nu isi doreste din toata fiinta acel obiectiv.

Ceva special il defineste insa pe acest om. Chiar daca si-a vazut visul distrus, nu abandoneaza. Nu poate sa abandoneze. Suporta orice, dar merge inainte. Daca nu ii reuseste o strategie si nu isi atinge un vis astazi, el maine insista din nou. Daca lumea ii spune ca ceva este imposibil, el spune ca in acest caz o sa il atinga un pic mai tarziu, dar cu siguranta il va atinge.

Isi asuma riscuri – are asa mare incredere in oameni si in el incat risca totul. Risca sa piarda tot ce are pentru ca stie ca daca deja a reusit odata sa cladeasca, va reusi si a doua oara. Stie sa piarda fara sa renunte. Chiar daca cei din jur ii spun sa se opreasca pentru ca risca prea mult, el stie ca jocul este mai important pentru el decat castigul. Daca ar trebui sa aleaga intre castigul final si jocul in sine, ar alege jocul fara sa stea pe ganduri.

Omul superior daca este inconjurat de multime sau e singur in camera se comporta la fel. Pur si simplu se simte relaxat in ambele situatii. Nu cauta sa iasa in evidenta in mijlocul unui grup. Nu rade de ceilalti, dar nici nu sta rezervat facand pe desteptul. Pur si simplu se adapteaza. Cred ca acesta este cuvantul cheie care defineste cel mai mult acest model de om: adaptarea.

Atunci cand ceilalti oameni isi pun toata increderea in prieteni sau familie, omul superior stie ca nu are voie sa ceara nimanui nimic. Nu el este centrul universului, buricul pamantului. El stie ca nimeni nu s-a nascut ca sa il serveasca pe el, ca sa il faca pe el fericit. In orice relatie un asemenea om cere putin si ofera mult. Ii place sa ii faca pe altii fericiti, dar nu cere acelasi lucru de la ceilalti. Face contrar celor care spun “sa se comporte cu mine, asa cum ma comport eu cu ei”. El crede ca problemele lui sunt mai mici decat ale celorlalti, asa ca nu are voie sa ii incarce si el cu cereri.

Caracteristica mea preferata – poate si pentru ca am simtit-o numai pentru cateva momente in viata – este trairea prezentului. Omul superior nu se gandeste cu regret la trecut, nu zice ”ca bine a fost anul trecut, mult mai bine decat acum”. El stie ca fiecare moment are farmecul lui, daca stii sa il savurezi. Daca stii sa cauti ceva placut in fiecare clipa, o faci sa devina eterna. Viitorul nu il intereseaza decat pentru planificare. Nu se gandeste ca o sa ii fie bine in viitor. In viitor o sa ii fie exact asa cum o sa ii fie. Pentru el viitorul inseamna inca o zi in care va invata ceva nou. Isi propune obiective, dar le traieste deja din prezent. Momentul prezent e cel care ii face bucurie, nu viitorul sau trecutul.

Fragment dintr-un articol scris de Marius Simion

“DRAGOSTEA DE SINE VINDECĂ CELE MAI MULTE RĂNI ADÂNCI.“

Iubește-te suficient pentru a crea în viața ta un mediu propice.

Hrănește creșterea ta personală. Permite-ți să renunți la oameni, gânduri și situații care îți otrăvesc bunăstarea.

Cultivă un mediu vibrant și angajează-te făcând alegeri care te vor ajuta să eliberezi cea mai înaltă expresie a frumuseții și a scopului tău unic.

Începe să te iubești necondiționat, iartă-te pentru tot ceea ce ai trecut pentru că nu erai conștient și acceptă-te în propriul tău întuneric care trebuie să fie transmutat.

Vei întâlni întotdeauna oameni în viața ta, care reflectă lipsa de valoare de sine, acceptarea de sine, depărtarea de sine necesare pentru a accesa tărâmurile Luminii cu mintea sa superioară.

Procesul de Evoluție funcționează ca Expansiunea Conștiinței, care se traduce într-un fizic mai puțin dens doar atunci când realizezi că ego-ul nu este adevăratul tău sine.

Trebuie să fii în iad pentru a înțelege raiul, dar ceea ce majoritatea oamenilor nu realizează este că iadul și raiul sunt doar stări de conștiință pe care le poți experimenta aici în același timp.

Când trăiești în frică, Conștiința ta este închisă de ego-ul tău și experimentezi Iadul, când trăiești în Iubire, Conștiința ta este deschisă de Sinele tău Superior și experimentezi Raiul.

Iubirea de sine nu este egoistă. Nu poți iubi cu adevărat pe altul până nu știi cum să te iubești pe tine însuți.

Totul se schimbă atunci când începi să te iubești, și nu mai trimiți energie de disperare, așteptând să te umpli din exterior.

Devii o sursă puternică în tine care atrage oameni mai buni. Cu cât iubești mai mult cine ești, cu atât mai puțin cauți validare și aprobare..

Relația ta cu tine însuți stabilește tonul pentru orice altă relație pe care o ai.

Te hrănești în permanență... Fizic, mental și spiritual. “

Sursa: Mike Harrigan & Bianka Luz