Povestea Micului Suflet

“Odată a existat un Suflet Mic, care i-a declarat lui Dumnezeu:

– Ştiu cine sunt!

Şi Dumnezeu a răspuns:

– Ce-mi spui e minunat! Şi cine eşti tu?

Micul suflet a strigat:

– Eu sunt Lumina!

Dumnezeu a zâmbit cu drag:

– Ai dreptate! Eşti, într-adevăr, Lumina.

Micul Suflet era extrem de fericit; Tocmai desluşise misterul pe care întreg Regatul dorea să-l descopere.

– Uau!, spunea Micul Suflet, asta e grozav!

Dar curând, doar a şti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a început să-şi dorească să fie ceea ce tocmai descoperise că este. Şi astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufleţelele care-şi doresc să fie Ceea ce Sunt cu Adevărat) şi i-a spus:

– Acum, că ştiu ce sunt, pot să şi fiu ceea ce sunt?

– Adică vrei să FII Ceea ce EŞTI cu Adevărat?, îl întrebă Dumnezeu.

– Păi, răspunse el, una este să ştiu ce sunt, şi cu totul alta e să fiu ceea ce sunt. Vreau să simt cum e să fiu Lumina.

– Dar tu chiar Eşti Lumina!, îi răspunse Dumnezeu cu un zâmbet larg.

– Într-adevăr! Dar eu chiar vreau să simt cum e să fii Lumină, se tot plângea Micul Suflet.

– Aşa deci?, răspunse Dumnezeu râzând în barba-i, ar fi trebuit să-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros.

Atunci privirea lui Dumnezeu se schimbă:

– Ar fi totuşi un lucru.

– Ce? Întrebă Sufleţelul.

– Păi, nu există decât Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce eşti tu şi, astfel, nu există nici o modalitate prin care tu să trăieşti experienţa a Ceea ce Eşti, atâta vreme cât nu există opusul a ceea ce eşti.

– Adică?, întrebă confuz, Micul Suflet.

– Hai să ne gândim în felul următor, îi spuse Dumnezeu: tu eşti ca o lumânare în Soare. Eşti acolo împreună cu alte milioane, miliarde de lumânări, pentru a crea Soarele. Şi Soarele nu ar fi el însuşi fără de tine; el nu ar fi Soarele, fără una din lumânările sale. Şi fără tine, el nu ar mai fi Soarele, pentru că nu ar mai străluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea să te cunoşti pe tine însuţi ca fiind Lumină, când tu eşti în Lumină?

– Păi, îi răspunse Sufleţelul, tu eşti Dumnezeul, gândeşte-te la o soluţie.

Dumnezeu zâmbi din nou şi-i spuse:

– Am găsit deja soluţia. Pentru că nu te poţi vedea ca fiind Lumină, atâta vreme cât tu eşti în

Lumină, atunci te vom înconjura cu întuneric.

– Ce este întunericul?, întrebă Micul Suflet.

– Este ceea ce tu nu eşti.

– Îmi va fi frică de întuneric?, întrebă Micul Suflet.

– Doar dacă alegi tu să-ţi fie frică. Nu are, de fapt, de ce să-ţi fie teamă, decât dacă tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucăm; doar ne prefacem că e întuneric.

– Aaa! Exclamă Micul Suflet, deja m-am liniştit.

Apoi Dumnezeu îi explică faptul că pentru a putea trăi o experienţă anume, va fi necesar să apară exact opusul stării respective:

– Şi asta este un mare dar, pentru că fără el, nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea să cunoşti Căldura, fără ajutorul Frigului, Sus fără Jos, Rapid fără Încet, Stânga fără Dreapta, Aici fără Acolo, Acum fără Atunci. Şi astfel, încheie Dumnezeu, să nu ridici pumnul ori vocea împotriva întunericului, sau să-l blestemi. În schimb, fii Lumină în Întuneric şi nu te întrista din cauza lui. Atunci vei şti Cine Eşti cu Adevărat şi toţi ceilalţi vor şti asta. Lasă-ţi Lumina să strălucească, pentru ca şi ceilalţi să afle cât eşti de special.

– Vrei să spui că e în regulă să-i las pe cei din jurul meu să vadă cât de special sunt?, întrebă Micul Suflet.

– Bineînţeles! Răspunse Dumnezeu râzând; este perfect în regulă! Dar aminteşte-ţi că ”special” nu înseamnă “mai bun”. Toţii sunt speciali, fiecare în felul său. Deşi mulţi dintre ei au uitat lucrul acesta. Îşi vor da seama că este în ordine să se considere şi ei speciali la rândul lor, doar atunci când tu vei reuşi să accepţi că tu eşti special.

– Minunat!, râdea Micul Suflet sărind în sus de bucurie, pot să fiu oricât de special îmi doresc!

– Şi poţi să începi lucrul acesta, chiar acum!, îi mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie, împreună cu Micul Suflet. Apoi, îl întrebă:

– În ce mod îţi doreşti tu să fii special?

– Nu înţeleg. Răspunse Micul Suflet.

– Păi, a fi Lumină înseamnă a fi special, şi a fi special are multe aspecte. Este special să fii bun. Este special să fii blând. Este special să fii creativ. Este special să fii răbdător. Poţi să-mi spui în ce fel ai mai putea să fii special?

Micul Suflet a rămas tăcut pentru un moment:

– Mă pot gândi la multe feluri de a fi special!, exclamă Micul Suflet. Este special să fii de ajutor. Este special să fii darnic. Este special să fii prietenos. Este special să fii bun faţă de alţii.

– Într-adevăr, îi răspunse Dumnezeu, iar tu poţi să fii toate acestea, sau orice parte îţi doreşti, oricând! Asta înseamnă să fii Lumină.

– Ştiu! Ştiu! Ştiu ce vreau să fiu! Strigă Micul Suflet cu mult entuziasm. Vreau să fiu special, fiind iertător. E ceva special să ierţi?

– O, da! E foarte special.

– Ce bine! Asta vreau să fiu! Vreau să fiu iertător! Vreau să trăiesc experienţa a ce înseamnă să fii iertător.

– Bun, spuse Dumnezeu, dar înainte e important să ştii ceva.

Micul Suflet devenea puţin nerăbdător. Părea că mereu apar unele complicaţii.

– Ce anume ar trebui să ştiu?, oftă Micul Suflet.

– Nu ai pe cine să ierţi.

– Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.

– Nimeni! Răspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu există nici măcar un suflet în toată creaţia care să fie mai puţin decât perfect. Uită-te în jurul tău!

Abia atunci observă Micul Suflet marea mulţime ce se adunase în jur. O mulţime de suflete veniseră din toată împărăţia, pentru că se răspândise vorba cum că Micul Suflet purta această conversaţie cu Dumnezeu şi cu toţii erau curioşi să o audă. Privind în jurul lui, Micul Suflet a trebuit să-i dea dreptate: nu exista nimeni mai puţin minunat, mai puţin magnific, mai puţin perfect decât el însuşi. Atât de minunată şi strălucitoare era mulţimea din jur, încât Micul Suflet abia o putea privi.

– Atunci pe cine ai putea ierta?, întrebă Dumnezeu.

– Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se îmbufnă Micul Suflet. Îmi doream să trăiesc experiența iertării. Doream să aflu cât e de special să fii iertător.

Şi astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e să fii trist.

Dar chiar atunci, un Suflet Prietenos ieşi din mulţime şi se apropie.

– Nu te întrista Suflet Micuţ, îi spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.

– Da?!?, se lumină Micul Suflet, dar cum?

– Îţi voi aduce pe cineva pe care să ierţi.

– Poţi face tu acest lucru?

– Cu siguranţă! Ciripi Sufletul cel Prietenos, pot să apar în viaţa ta următoare şi să mă comport în aşa fel, încât tu să ai pe cine ierta.

– Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta?, întrebă Micul Suflet. Tu, care eşti o fiinţă atât de perfectă! Tu, care vibrezi atât de puternic, încât abia te pot privi. Ce te-ar putea face să vrei să-ţi încetineşti vibraţia atât de mult, încât Lumina pe care o radiezi acum să se transforme într-un Întuneric dens? Ce te-ar putea face, pe tine – care eşti atât de uşor, încât dansezi deasupra stelelor şi te mişti prin împărăţie cu viteza gândului – să apari în viaţa mea şi să comiţi astfel de lucruri?

Micul Suflet fu suprins de răspuns.

– Nu fi atât de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, şi tu ai făcut acelaşi lucru pentru mine. Nu-ţi aminteşti? Ohooo, am dansat de multe ori împreună, noi doi. Am dansat împreună de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat împreună de multe ori şi în multe locuri. Tu doar nu-ţi aminteşti. Am fost amândoi un Tot.

Împreună am fost Sus-ul şi Jos-ul, Stânga şi Dreapta, Aici şi Acolo, Acum şi Atunci. Am fost Femeia şi Bărbatul, Bunul şi Răul, am fost amândoi şi Victima şi Agresorul. Astfel ne-am întâlnit de nenumărate ori, noi doi, fiecare aducându-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea trăi experienţa a Ceea ce Suntem cu Adevărat.

Sufletul cel Prietenos explică mai departe: Voi veni în viaţa ta următoare şi voi fi «cel rău» de data asta. Îţi voi face nişte lucruri groaznice, şi abia atunci tu vei putea trăi experienţa a ceea ce înseamnă să fii Cel care Iartă.

– Dar ce anume îmi vei face de va fi atât de înspăimântător?, întrebă Micul Suflet, puţin speriat.

– Păi, ne vom gândi noi împreună la ceva, răspunse Sufletul cel Prietenos, făcându-i un semn cu ochiul.

Sufletul cel Prietenos deveni deodată serios şi spuse cu o voce slabă:

– Ai avut dreptate înainte, să ştii.

– La ce te referi?

– Va trebui să-mi încetinesc vibraţiile şi să devin violent, pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea plăcute. Va trebui să mă prefac că sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. Aş avea o favoare să-ţi cer.

– Cere-mi orice!, strigă Micul Suflet, începând să danseze şi să cânte: Voi putea fi Iertător! Voi putea fi Iertător!

Atunci Micul Suflet observă că Sufletul cel Prietenos rămase foarte tăcut.

– Ce anume doreşti să-mi ceri? Ce aş putea să fac pentru tine? Eşti un înger că faci toate acestea pentru mine.

– Bineînţeles că Sufletul cel Prietenos este un înger, interveni Dumnezeu. Toţi sunt îngeri. Aminteşte-ţi asta mereu: Eu vă trimit doar îngeri!

Şi atunci Micul Suflet nu-şi dori nimic mai mult decât să îndeplinească dorinţa prietenului său:

– Ce pot să fac pentru tine?

Sufletul cel Prietenos răspunse:

– Atunci când te voi lovi şi te voi izbi, în momentele în care îţi voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea să ţi le imaginezi, în chiar acel moment, aminteşte-ţi te rog Cine Sunt cu Adevărat.

– Oooo, îmi voi aminti!, plângea Micul Suflet, îţi promit! Mi te voi aminti exact aşa cum eşti acum, aici.

– Bine, răspunse Prietenul său, pentru că, vezi tu, eu mă voi preface atât de bine, încât voi uita şi eu la rândul meu. Şi dacă nu îţi vei aminti tu cine Sunt cu Adevărat, s-ar putea să nu mai fiu în stare să-mi reamintesc pentru o perioadă lungă de timp. Şi dacă uit Cine Sunt, s-ar putea ca şi tu să uiţi Cine Eşti. Şi astfel vom fi amândoi pierduţi. Va fi nevoie ca un alt suflet să vină şi să ne amintească amândurora Cine Suntem.

– Nu, nu vom uita, îi promise Micul Suflet, îţi voi reaminti eu. Şi îţi voi mulţumi că mi-ai adus acest dar – şansa de a trăi experienţa a Cine Sunt cu Adevărat.

Şi astfel, cei doi căzură de acord. Micul Suflet îşi începu noua viaţă, emoţionat să fie Lumină, ceea ce era foarte special şi era entuziasmat să facă parte din acel ceva foarte special, numit Iertare.

Micul Suflet aştepta cu nerăbdare să fie în stare să trăiască experiența Iertării şi să-i mulţumească oricărui suflet care făcea ca acest lucru să fie posibil. Şi, ori de câte ori un nou suflet apărea în preajma lui – chiar dacă acel nou suflet îi aducea bucurie ori tristeţe – dar mai ales dacă îi aducea tristeţe – Micul Suflet îşi amintea ce-i spusese Dumnezeu:

– Adu-ţi aminte: eu vă trimit doar îngeri.” 

Neale Donald Walsch

Romanian GOLOV-20 Meditation

LEGENDA BRADULUI
Intr-o zi ,a început să plouă mult cu a grindină cât oul de găină.
Iisus Hristos si Sfantul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri, si au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor , unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori???
Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut.
Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost .El a spus:
-"Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar, daca vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese ."
Zis si facut .
Domnul Iisus si Petru au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic.
Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru, pe cer... ... Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre brad:
-"Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati.Fie ca, de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa -l pastrezi vesnic.Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca asa cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau , ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie."
Numai ce zise acestea si Cel Sfant disparu impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina.
A ramas in padure, insa, bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea dumnezeiasca... ...Aceasta este povestea bradului nemuritor .

Venice, Italy in 4K Ultra HD

Georgia, Batumi ,Ali and Nino- The Statue of Love

Georgia, Batumi ,Ali and Nino- The Statue of Love

Mănăstirile Sfântului Meteor (Grecia) - vecinătatea vârfurilor înalte cu Dumnezeu

De ce sunt atât de atractive mănăstirile din Meteora? 

Grecia este plină de mister și mistere. Odată  vârfurile acestor roci au fost cucerite de dragul salvării sufletului.

 Acum, o creștere abruptă este adesea  pentru fotografii fascinante și o porțiune de adrenalină. 

Cu toate acestea, toți cei care ajung in vârf gasesc aici mai mult decât se așteptau.

La vest de mănăstirea zeilor greci - Muntele Olimp - se află legendaral câmpie Thessaly. 

Peisajul său este unic datorită stâncilor uriașe, asemănătoare cu giganții mitici. Pe vârfurile și pantele masive de piatră ciudate, ajungând la o înălțime de 600 m, "echilibrează" mănăstirile ale caror acoperișuri  sunt acoperite cu plăci roșii. 

Cei care sunt mai presus de ceilalți se îneacă în nori. Acestea sunt mănăstirile din Meteora sau "plutitoare în aer", fiind tradus literalmente numele de șase mănăstiri ortodoxe.

Acestea sunt al doilea cel mai important, după Sfântul Munte Athos, centru religios al Greciei și sunt incluse pe lista siturilor UNESCO ale Patrimoniului Mondial.

Cum au apărut aceste Meteori (Grecia)?

Oamenii de știință - geologii nu au ajuns la o opinie comună despre cum au apărut "rocile cerești". Conform celei mai populare ipoteze, cu milioane de ani în urmă a existat o albie, cursul căruia a spălat calcarul de la an la an, lăsând o gresie mai grea. După o serie de cutremure puternice, apa rămasa, dezvăluie  roci grandioase. Lucrul la apariția lor a fost continuat de vânturile care au accelerat procesele naturale de eroziune a rocilor.

În vecinătatea lui Dumnezeu

Primii pustnici locuiau în Meteora (Grecia) încă din secolul al IX-lea. Conduși de dorința de a renunța la viața lumească și de a a-si  uni sufletul cu Cel Prea Înalt, ei se aflau la poalele giganților de piatră pentru a urca pe pereții inaccessibili până la cer, pe orice vreme, fără echipament, atingând coroanele și crăpăturile cu mâinile goale, agățându-se de ramurile copacilor rari. Asceții au amenajat locuințe în numeroase peșteri și crăpături. Ei au ieșit numai pentru rugăciuni comune sau pentru provizii care, împreună cu apă și materiale de construcție, au fost ridicate la vârfurile de pietre în coșuri și plase legate de o funie.

Ei au studiat manuscristele spirituale, iar odată cu apariția primelor mănăstiri, au început să construiască biserici pentru realizarea serviciilor divine și a ordinelor bisericești.

În timpul cuceririi Europei de către otomani în secolul al XIV-lea, călugării greci părăsesc mănăstirile prăzile și merg la înălțimi de neatins. Printre ei a fost Afanasy Meteor (1302-1380), care sa retras din muntele sfânt Athos. După ce sa așezat în mănăstirea de la poalele stâncilor, a fost concediat cu ideea de a transforma Meteora într-o "republică monahală".

În 1334, împreună cu 14 călugări curajoși, călugărul se urcă spre Platis Litos, o stâncă uriașă de 613 de metri deasupra nivelului mării.Acolo decide să înființeze o nouă mănăstire - mănăstirea Mare Meteor.

Prima a fost ridicată o biserică în numele Fecioarei, apoi - Biserica Schimbării Domnului, care mai târziu a devenit catedrala mănăstirii. În același timp, pe stâncile vecine au apărut noi schituri, iar la sfârșitul secolului al XVI-lea au existat mai mult de două duzini.

Mănăstirile Meteorilor Sfinți - în aer

Acum sunt active doar 6 mănăstiri. Dar există o veste bună: urcarea la cer nu este la fel de extremă ca până la începutul secolului al XX-lea, când scări de lemn și corzi au fost folosite pentru alpinism, precum și dispozitive speciale de ridicare - grătare pentru transportul oamenilor.

În anii 1920, au fost tăiate aproximativ 200 de scări de piatră, iar unele pietre au fost legate de poduri pietonale. Până la sfârșitul anilor șaizeci un drum a fost pavat la vârfuri.

Acest lucru a facilitat accesul la Sfinții Meteori nu numai pentru pelerinii ortodocși, ci și pentru turiștii străini.

Calea spre Marele Meteor este însoțită de priveliști uimitoare. Cu toate acestea, comorile păstrate în pereții mănăstirii sunt impresionante nu mai puțin: fresce și icoane antice, manuscrise și documente vechi. În fosta catedrala există un muzeu de bijuterii monastice și o sobă originală, în care aproape toți asociații Sfântului Atanasie au făcut paine.

Cea de-a doua cea mai mare este mănăstirea All Saints, sau locuința lui Varlaam. Numit după numele ascetului, care la mijlocul secolului al XIV-lea a ridicat mai multe celule și o biserică din Meteora, unde și-a petrecut restul zilelor în solitudine. De multă vreme, schitul a fost abandonat, iar în 1518 sa decis reînvierea a doi călugări bogați - frații de sânge Theophanes și Nektarius.Potrivit legendei, au trebuit să învingă monstrul dintr-o peșteră din apropiere înainte de a începe să restaureze templul și alte clădiri.

Mănăstirea Sf. Nicolae se află pe cea mai mică stâncă. Templele, celulele și pivnițele trebuiau echipate la diferite nivele, din care structura seamănă cu un labirint.

Manastirea găzduiește o colecție impresionantă de obiecte de artă preluate din Bizanț, iar zidurile Bisericii Sf. Ioan Botezătorul sunt pictate de marele maestru al secolului al XVI-lea, Teofan al Cretei.

Între pământ și cer

În două mănăstiri din Meteora există mănăstiri de femei. Mănăstirea Sf. Ștefan, fondată în jurul anului 1400, a fost transformată într-o manastire pentru femeie în 1961, iar mănăstirea Rusan în 1988. Ambele au suferit sever în timpul celui de-al doilea război mondial și al războiului civil. Deci, în unele icoane din capela Sfântului Ștefan, găurile de la gloanțe sunt încă vizbile. La mănăstire a fost deschisă școala de iconografie. Pelerinii și turiștii pot vedea călugări și călugărițe la locul de muncă.

Cel mai greu se ajunge la mănăstirea Sfânta Treime. Nu toată lumea poate depăși 140 de trepte de scări abrupte, deci nu există curiozități.

În această mănăstire a avut loc filmarea celui de-al 12-lea film Bond cu Roger Moore, cu "For Your Eyes Only" (1981).

Ca și până acum, locuitorii unui astfel de loc ca Meteorii Sacri (Grecia) cred că rugăciunile lor, ridicate pe vârfurile stâncilor, ajung mai repede la Dumnezeu. Ei sunt convinși că sfinții, căutând singurătate sub cerul cel mare, erau la fel de încântați de frumusețea Meteorului ca oricine este  destul de norocos să fie aici.

În zilele noastre se pot întâlni aici sportivi extreme. Aproximativ 700 de căi de alpinism de complexitate variază pe teritoriul rezervei. Există trasee pentru bicicliști de munte și un loc de parapantă.

Sursa :Internet