Caru' cu bere a fost proiectat de un arhitect care a lucrat si la Peles. A iesit o bijuterie. Proprietarul, un pui de taran plecat la Bucuresti la 11 ani, a primit cele mai inalte distinctii ale vremii, Steaua Romaniei si Coroana Romaniei.
" Eu, de la coarnele plugului, am realizat Caru' cu bere. Tu, din Capitala Romaniei, sa fii demn sa ma intreci. Asta i-a scris bunicul tatalui meu, cand tata implinise 14 ani. La revedere tenis, la revedere schi, bonjour carte!". Ne-a citat din memorie insusi nepotul celui care a deschis Caru' cu bere, in 1899.
"Pe aici ma ascundeam eu, cand eram copil", zice si ne arata scarile ce duc spre odaile de deasupra restaurantului. Nu stia el, pe vremea aceea, ca opera bunicului era istorica, una dintre primele berarii din Bucuresti. Pe atunci sosea duium de lume nu numai pentru bere, dar si pentru crenvurstii cu hrean, frankfurteri, ridiche neagra cu ciolan la cuptor, specialitatea casei. Aici se ameteau pe vremuri George Cosbuc (vinul ii placea, mai ales), Onisifor Ghibu, Delavrancea, Caragiale si Goga. Cosbuc era ca la el acasa, chelnerii ii ziceau badea Gheorghe, iar lui ii placea sa se ascunda undeva, la mesele mai din spate si sa bea un vin bun. Slavici si Delavrancea, primar pe vremea aceea, erau prieteni buni cu bunicul, ajuns consilier la primarie. Aici se mai intalneau si domnii Societatii Fratia, sa puna tara la cale si sa-i ajute pe fratii ardeleni sa invete carte. Studentii buni la scoala primeau o masa gratuita din partea casei. Niculae Mircea (73 de ani) este nepotul celui care a ridicat Caru' cu bere, la 1899. S-a nascut în camerele de sus ale Carului, ca si tatăl sau Foto: Gândul/Octav Ganea Berea calda si crenvurstii cu hrean - moftul boierilor stilati de la 1900. Moftul vremii cerea ca berea sa o bei calda, de aia bunicul adusese si niste incalzitoare de bere - semanau cu niste eprubete, le bagai in halba si o incalzeau. Mititeii se gateau ca la spectacol: "Au fost gatiti zeci de ani la rand dupa o reteta secreta, care se pastreaza si astazi. Se prajesc pe jar iute de lemne sau carbune, ungandu-se cu mujdei, asa ca sa prinda o crusta rumena imprejur. Grataragiii intorc fiecare mititel doar de trei ori, pana este prajit". Cand s-a infiintat, Caru' era ultramodern. Avea sistem propriu de climatizare, sursa lui de apa, iar reziduurile piereau intr-o instalatie proprie de ardere. Si acum fumul de tigara este absorbit prin bolta, printr-o instalatie care nu se vede cu ochiul liber. Iar pe undeva prin perete, prin niste fante invizibile, vine aerul cald sau cel rece. Este tot instalatia din '99 si, incredibil, si acum merge perfect. "Berea nu s-a facut niciodata aici, este o legenda ca se fabrica chiar in restaurant. In trecut, berea sosea de la Bradagiru, bun prieten cu bunicul, iar acum de la Tuborg. Iata un fragment din memoriile unui ospatar care a lucrat aici prin '47: . Cu toate ast ea, deseori vedeai mancand un magistrat alaturi de un bucurestean venit sa comande numai doi mititei", isi aminteste nepotul. Mos Ghita pivnicerul se uita in farfuria ta, cu un felinar in mana Dar de unde a stiut bunicul, baiat de la tara, sa faca asa berarie-monument, premiata si de Carol I? I-a oferit cele mai inalte distinctii ale vremii, Steaua Romaniei si Coroana Romaniei. Iar acum, intreaga cladire este monument istoric si de arhitectura. Caci bunicul era un pui de taran cand a plecat la Bucuresti, pe la 11 ani. Pana atunci daduse cu sapa si ranise balegarul boilor in satul Cata, langa Sighisoara. Nu facuse acolo decat patru clase. Se numea Nicolae Mircea. Ajuns in Bucuresti, s-a apucat de treaba cu fratii mai mari, pe Podul Mogosoaiei. A invatat rapid bacania, s-a facut apoi copil de pravalie pentru un unchi, la vandut bere. Depozitau berea in butoaie, o transportau cu carul, iar treaba a mers atat de bine, incat si-au extins afacerea, ocupand mai multe pravalii din corpul hanului Zlatari si Pasajul Villacrosse. Nucleul Carului cu bere au fost cateva mese intinse undeva, pe strada Franceza de astazi. Cladirea de acum a Carului cu bere, cam 70% din ea, de fapt, s-a ridicat in numai 15 luni. Aviz cunoscatorilor de bere!, asa incepea reclama la beraria-restaurant, in ziarele vremii. Ce om destept, bunicul! Prin acele cateva cuvinte a tintit, din prima, catre un anumit cerc de clienti, spune nepotul. Arhitectul a fost Zigfrid Kofczinsky, cel care a lucrat si in echipa de arhiteti a Castelului Peles si a Palatului Culturii din Iasi. A facut-o in stil neogotic, cu vitralii si picturi murale, candelabre, coloane, bolti, lambriuri din lemn de stejar si doua scari dantelate lucrate, ca si podeaua, din lemn masiv, fara cuie. Un mic palat. Ba i-a facut si statuie minuscula, din lemn, lui mos Ghita, pivnicerul. Sta si azi cocotat pe balustrada dreapta, cu felinarul in mana. "A coborat de mii si mii de ori in pivnite, unde erau peste 70.000 de litri de vin. Le tinea acolo cativa ani, la invechit, apoi, cand le venea vremea, le scotea. Numai mos Ghita stia randuiala vinurilor". Cand m-au facut pionier, mi-au rupt cravata pe podium Dar bunicul s-a sinucis cu o pastila de cianura, in 1929. O tinea cu el in cazul in care-l prind ungurii, ca era urmarit. Dar nu de asta s-a omorat, ci fiindca ii girase la banca afacerea fratelui, iar fratele a dat faliment. Trebuia acum sa plateasca pentru el 8 milioane de lei, or, nici Caru' nu scotea atata banet. "Din pura prietenie cu bunicul, Bragadiru Marinescu, detinatorul cunoscutei fabrici de bere, a preluat administratia Carului cativa ani, pana cand a reusit sa dea bancii toata datoria fratelui, numai din ce castiga. Dupa asta, administratia a ajuns din nou la urmasi, adica la tatal meu si la cei doi cumnati ai sai", mai povesteste nepotul. In '49 statul le-a luat cu japca afacerea, iar restaurantul a fost rechizitionat. Pe proprietari i-a gonit in pod, unde pana atunci dormeau picolii, iar in odaile de deasupra restaurantului, acolo unde copilarisera stapanii, au inghesuit niste saraci. Erau zece oameni pe un veceu. Statuia bunicului care sta astazi in restaurant, atunci au ascuns-o chelnerii, sa nu fie distrusa. Cateodata, cand era vreo sarbatoare jos, la restaurant, ospatarii urcau in pod si ne aduceau friptura de la masa. Era o atmosfera fantastica, de familie. Pentru ca eu sa am origine sanatoasa si sa pot face scoala, tata, om scolit la Anvers, s-a facut lacatus mecanic, iar mama, legatoreasa. Si mie, cand m-au facut pionier, mi-au rupt cravata pe podium, pe motiv ca mintisem si ca tata avea fabrica de bere. Si cand ma gandesc ca bunicul il pusese pe tata la munca de jos, sa fie chelner si sa stie si el cat de greu se face un castig! In studentie (nimeni nu stia ca tata a avut Caru' cu bere, trebuia sa pastrez taina) ma tot chemau colegii sa bem o bere acolo. Eu ii tot refuzam si le spuneam ca n-am mai fost. Intr-o zi, m-am dus totusi si, cand au inceput toti chelnerii sa ma salute cu Sa traiti!, mi-au reprosat ca nu le-am spus adevarul, ca eu merg des la berarie... insa erau chelnerii nostri, de demult. Comunistii au vopsit picturile capitaliste de pe pereti Comunismul a slutit Caru'. S-au pus fete de masa peste minunatiile de mese din lemn de stejar vechi de un secol si s-a dat cu bidineaua peste picturile de pe pereti, pe motiv ca ar infatisa scene capitaliste (niste boieri medievali la banchet, band bere la halba). De abia prin '84 au iesit la lumina, cand statul a restaurat localul. Acum, inginerul Nicolae Mircea este coproprietar cu o verisoara, iar administratia o detine o firma. Proprietarii nu incaseaza decat banii de chirie pentru cladire, zice inginerul, iar firmei ii revin castigurile din restaurant. Chiar si acum, dupa un secol si mai bine, Caru' cu bere e o afacere buna. In fiecare zi se perinda intre 1.500 si 2.000 de clienti si, de multe ori, dupa amiaza nu poti sa intri decat cu rezervare. De multe ori, clientii raman perplecsi cand, dintr-o data, se trezesc fara nici un ospatar in sala. Pentru ca, peste cateva minute, sa apara toti, umar la umar, facand tantosi parada printre mese. Cocotat pe balustrada, Mos Ghita priveste show-ul, cu ochii lui de lemn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu