Daca un om vorbește sau acționează având gânduri negative, suferința îl va urma ca o umbră.
Dacă un om vorbește sau acționează având gânduri pozitive, fericirea îl va urma ".
Buddha
Emoțiile sunt declanșate de contactul senzorial cu lumea exterioară, contact mijlocit de cele cinci simțuri. Ca urmare a faptului că oamenii intră in relații interpersonale și cu lumea înconjurătoare prin intermediul celor cinci organe senzoriale, ei se află continuu într-o stare de răspuns emoțional. Pe langa cele cinci simțuri fizice, chinezii si alte civilizații orientale consideră mentalul temporal ca fiind un al șaselea simț, și de aceea fanteziile, visele și alte imagini autofabricate funcționează similar stimulilor externi, provocând răspunsuri emoționale. La fel ca toate formele de energie umană, emoțiile exercită efecte fiziologice profunde asupra organelor interne, asupra glandelor și altor țesături spre care se îndreaptă prin canalele energetice.
Fiecare emoție pe care o dezvoltam declanșează reacții fiziologice în organism, ca de pildă secreția diverșilor hormoni, eliberarea neurotransmițătorilor în creier și în sistemul nervos, modificări ale pulsului și ale presiunii sangvine, accelerarea respirației și stimularea sau supresia digestiei si peristaltismului. Dacă un răspuns emoțional devine extrem sau exploziv, și daca se prelungește sau se repetă frecvent, el cauzează o serie de reacții fiziologice severe care pot leza serios organele asociate și pot scoate din echilibru întregul sistem energetic uman. Atunci când se întâmplă așa ceva, scutul radiant de energie protectoare este afectat, rezistența și imunitatea scad, iar emoțiile agresive devin cauze interne majore de boală, degenerare și slăbiciune.
Accesele de mânie, spre exemplu, lezeaza ficatul; după un timp, energia emoțională eliberată în urma acestor accese inhibă funcția hepatică, inhibare ce se soldează cu simptome ca iritabilitate si nervozitate. Această stare predispune mai departe la alte accese de mânie, lezând astfel și mai puternic ficatul și stabilind un cerc vicios psihofiziologic ce duce la cele din urma la boală si debilitate. Un alt exemplu este schizofrenia și violența cronică, o tulburare emoțională pe care de decenii psihiatrii încearcă să o trateze fără nici un succes terapeutic.
Cea mai periculoasa consecință fiziologică produsă de cele șapte emoții este afectarea sistemului imunitar, afectare ce vulnerabilizează organismul în fața infecțiilor oportuniste și a bolilor degenerative, multe dintre ele fatale. Este un fapt bine cunoscut în medicina occidentala ca o persoana ce se lasă îndelung pradă durerii provocate de moartea partenerului de viață devine susceptibila de cancer, de boli cardiace și de alte afecțiuni fatale.
Mânia - atunci cand atinge niveluri extreme, ea poate leza energia yin a ficatului, energie care controlează sângele, bila și alte fluide asociate. Dezechilibrul rezultat permite energiei hepatice yang să izbucnească precum un foc necontrolat și să urce spre inimă și craniu, producând: dureri de cap, amețeli, vedere neclara si confuzie mintală. În acest sens, adjectivul “coleric” (bilious in limba engleza) se refera deopotrivă la un temperament irascibil și la o disfuncție hepatică. Accesele frecvente de mânie afectează ficatul, fapt care mărește predispoziția spre irascibilitate, producând astfel un cerc vicios de energii emoționale distructive.
Anxietatea – “anxietatea blochează energia și lezează plămânii. Ea determina congestia aparatului respirator și afectează respirația”. Din moment ce plămânii guvernează energia prin intermediul respirației, anxietatea blochează circuitul energetic prin inhibarea procesului respirator, fapt care la randul său, scade rezistența prin slăbirea scutului de energie protectoare. Anxietatea afectează, de asemenea, intestinul gros – organ yang cuplat cu plămânii – putând produce astfel constipație și colite ulcerative. In mod similar, anxietatea cronica afectează splina, pancreasul și stomacul, cauzând indigestia și privarea întregului organism de energia de nutriție, diminuând deci rezistența.
Concentrarea - concentrarea excesiva afectează splina, pancreasul si deopotrivă stomacul – organ yang asociat lor. Termenul de “concentrare” se referă la o fixație psihică obsesivă asupra unei anumite probleme, la o preocupare mentala constantă, inclusiv orice fel de îngrijorare cronică. Ea afectează digestia, cauzând dureri abdominale, și scade rezistenta prin privarea corpului de energie nutrițională. De asemenea, conexiunile existente între îngrijorarea cronica si tulburările stomacului, precum ulcere si indigestia.
Mâhnirea - perioadele lungi de mâhnire extrema lezează inima și plămânii, afectând uneori și pericardul, împreună cu organul sau yang corespunzător – “Triplul Încălzitor”. Ele produc dispersia rapida a rezervelor de energie vitală a corpului, diminuând astfel sever rezistența. Oamenii sunt bine cunoscuți în medicina occidentala ca fiind foarte vulnerabili la boli grave, inclusiv, cancer.
Teama - teama excesiva afectează rinichii, producând scăderea energiei la acest nivel, uneori determinând pierderea controlului vezicii urinare ca organ yang cuplat. Tratatul Clasic de Medicina Interna afirma: “Daca energia rinichilor este diminuata, individul cade ușor prada fricii cronice care predispune la insuficiență renală si la lezare permanentă a rinichilor. Copiii care urinează in pat sunt marcați frecvent de sentimente de teama și ambele – urinarea in pat și sentimentul de teama – sunt rezultatul scăderii energiei rinichilor.
Spaima - spaima se deosebește de teama prin natura sa adesea neașteptată care șochează întreg organismul, alarmează spiritul si face ca energia sa se împrăștie. Deoarece inima adăpostește spiritul, spaima afectează întâi inima, mai ales in stadiul inițial. Daca ea persista si devine teama cronica, are ca efect si lezarea rinichilor.
In general, inima este organul cel mai vulnerabil la vătămările prin excese emoționale, pentru ca ea adăpostește spiritul si conștiința.
Cele Trei comori ale trupului din perspective medicinii tradiționale chineze – energia, esența și spiritul – au fost apreciate ca valori de preț ale vieții si păzite atent de pericole.
Astăzi, “lumea civilizata” cheltuiește miliarde de euro/dolari pe an pentru a menține o puternica apărare națională ca piedică împotriva atacului din exterior al unor puteri străine, dar uită complet să aplice același principiu pentru apărarea preventivă a propriei sale sănătăți. Ei mănâncă, beau și trăiesc dezordonat, fără a se gândi că acest mod de viața lovește in propria lor sănătate. Cand se simt bolnavi, aleargă la medic pentru o rezolvare rapida a situației, și niciodată nu-și imaginează că afecțiunile lor sunt autoinduse.
Practica medicala "protocol" a devenit din ce în ce mai fragmentată în specialități înguste și pacienții se adresează uneori luând în considerare numai acea parte a corpului care prezintă simptome de boală. Insă simptomele pot sa apară la distanță de radacina cauzală a bolii.
Niciodată boala nu apare din senin. Întotdeauna ea este precedată de nenumărate semnale, pe care viața ni le trimite, semnale subtile, sincronicități, așa-zise coincidențe, care sa ne faca sa înțelegem că nu suntem armonioși, că mergem pe o cale greșită, dar de obicei noi le ignoram, rămânând orbi față de acesta avertizări. Dacă aceasta stare persistă intervine boala care este tot un semnal, dar de data aceasta mult mai clar, mai explicit, pe care nu mai putem să-l ignoram. A "asculta" boala, ca și cum ar fi un limbaj, un semnal al organismului către noi, pentru a întelegă cauzele ei, este o modalitate de autocunoaștere, de comunicare cu noi înșine, în aspectele noastre cele mai intime și profunde și totodată un prim pas către vindecare.
Daniel Reid, "TAO Medicina Tradițională Chineza"
